Ia sa vedem despre ce sa mai scriu in noaptea asta. Pai azi am lenevit mult, am invatat putin si am fost la examen. In drum spre examen ma gandeam la incredere. Ma gandeam sa scriu despre asta, dar am pierdut momentul, iar acum nu mai sunt capabila sa scriu lucruri prea bune. Maine sper sa aleg o poza frumoasa pentru poza zilei… si joi sa scriu o poveste despre incredere sau poate va fi despre altceva. Despre cum merg la sala si imi place intr-un fel sau poate despre cum ma schimb intr-un altfel sau…
Mai e un pic si bate miezul noptii si eu inca nu m-am apucat sa invat pentru examenul de maine. 🙂 Sunt cam lenesa. Lenesa la invatat ca in rest am mai facut una, alta azi. Sunt cam lipsita de chef sa aflu cum stau lucrurile cu consilierea educationala si a carierei. Desi pare ca e un subiect care ar trebui sa ma ajute in viata chiar acum :)) Imi place cand sunt in sesiune, desi nu pare. Ma mai ocup si eu cu altceva 🙂 Pacat ca dureaza atat de mult drumul pana la facultate…
Ma prinde bine melancolia, trsitetea… imi dau un aer aparte, stiu asta. Si revolta mi se potriveste, n-as fi eu daca nu m-as revolta macar uneori. Cu toate astea optimismul e ceea ce imi place cel mai mult la mine. Nu am intotdeauna motive sa fiu optimista, de cele mai multe ori chiar n-am, dar asa imi place sa fiu. Asta e ce ma tine in viata, ce ma face sa pun un picior in fata celuilat. Asa am trecut prin viata pana acum. Optimisul asta e completat evident si de ceva inconstienta pe alocuri, dar nu e relevant in povestea mea de acum. Ma enerveaza oamenii care imi iau fericera, care vor sa-mi distruga optimismul. Nu inteleg de ce
Cateodata timpul asta zboara repede-repede si nici nu stii cand s-a intamplat. Trist este ca nu apuc sa fac lucrurile importante, lucrurile frumoase, ma pierd printre prostii. Mi-ar placeavsa-mi traiesc viata altfel… Totusi ma bucur ca am ajuns saptamana asta si la teatru si la opera. Marti la Bulandra, la Ingropati-ma pe dupa plinta. O punere in scena a unui roman semnat Pavel Sanaev, scris in 2003. Regia este a lui Yuri Kordonsky, iar in rolurile principale sunt Mariana Mihut si Marian Ralea. Spectacolul este incredibil si face chiar mai mult decat toti banii. La opera am fost chiar in seara asta la spectacolul eveniment Nabucco. Un spectacol aparte pentru ca in rolul preotului Zaccaria a jucat Pompeiu Hărăşteanu, sarbatorit
Dumnezu sa-l odihneasca!
Maine la ora 3 am primul examen din sesiunea de iarna. Inca nu m-am apucat sa invat, dar macar am pregatite foile pe care trebuie sa le studiez. Si am mai facut ceva, am pregatit paharul de vin alb ajutator la invatat. E asa un fel de dopaj 😀 Noroc ca nu imi face nimeni teste antidoping si nici eu nu beau in ziua cu examenul, doar cu o zi inainte, cand invat. Cum ziceam ar fi cazul sa ma apuc de invatat ca eu in loc sa invat, fac negrese, scriu pe blog, particip la concursuri :)) Sper sa am bafta!
Cea mai buna perioada a mea din facultate a fost si cea mai aglomerata. Aveam 2 joburi, ma duceam la cursuri si seminarii chiar daca mai chiuleam din cand in cand, aveam iubit si aveam si timp destul sa ies la baut si sa merg la teatru. Plus ca mi-am luat toate examenele si toate restantele din ceilalti ani. A fost cel mai tare an probabil din punct de vedere al multitasking-ului. Se pare ca ma pricep la chestia asta. Se pare ca asa reusesc sa le fac pe toate mai bine, sa jonglez cu ele… Saptamana asta nu se anunta prea aglomerata, dar a devenit treptat. Pentru ca nu am cum sa ajung lunea viitoare la sala am zis
Exista anumite lucruri pe care nu le inteleg. Unul dintre ele este de ce nu pot fi asa cum mi-as dori. Nu vreau totul de-a gata, adica as vrea, dar am trecut de faza la care sa cred ca se si poate intampla asa ceva. Vreau sa muncesc pentru lucrurile pe care mi le doresc. Vreau sa muncesc ca sa ajung acolo si totusi nu o fac, si totusi nu reusesc. E oare clar ca nu mi le doresc asa de tare?! Sau mai poate exista si un alt raspuns? Poate mi le doresc asa de tare, dar sunt incapabila, sau poate mi le si doresc, sunt si capabila, dar mai exista si un al 3-lea factor pe care eu
S-a terminat o saptamana importanta. Prima saptamana in care am ajuns la sala. Am ajuns in 4 zile din 7, ceea ce eu zic ca e bine. O zi da, una nu. Sper sa nu ma las si mai sper sa fac fata cu mersul la sala si cu examenele pe care le incep in curand. Examenele s-au intercalat strategic printre zilele mele de mers la sala. 😀 Trebuie doar sa o scot la capat cu maratonul asta :D. Am avut o sapatamana buna, dar se putea si mai bine. Vineri dimineata m-am enervat rau pe mine, dar am reusit sa gestionez cat de cat situatia. Mai am multe de studiat si analizat. Trebuie sa invat sa fac fata unor
Stiu ca nu e bine sa fie asa cald in ianuarie, dar nu ma pot opri sa ma bucur totusi. E asa fain sa fie cald si soare si sa vezi si altceva decat griul cotidian. E mult mai frumos sa vad soarele pe geam cand sunt la sala decat gri, ceata, ploaie… E adevarat ca imi place si ceata, dar mai mult seara. Dimineata mor sa vad soarele. Ma umple de ganduri bune. Astept primavara adevarata…
Today I fucking hate myself!!! Evident nu sunt intr-o dispozitie prea buna azi. Ma enervez destul de rau pe mine. Ce naiba e in capul meu?!?? gol?!??! Momentan am impresia ca sunt retardata si imi vine sa imi dau pumni si picioare. Nu pot!! Incerc sa-mi canalizez energiile astea negative ca sa ma imbrac si sa ma duc la sala. Asa o sa rezolv mai multe probleme, dar tot am sa ma urasc!! vreu sa zac!! Evident atunci am sa ma urasc si mai tare. E un cerc mare si vicios. E chiar urias. Un cerc urias si vicios.
Nu stiu daca am facut mare lucru azi dar macar am luat bilete la teatru 🙂 Imi place dorinta asta apriga de culturalizare la mine 😀 si mai imi place sa merg la sala… abia asteapt ziua de maine pentru asta…