Revin…
Când am deschis ieri pagina blogului cu gândul să mai scriu și eu câte ceva pe aici și am observat că n-am mai scris de la începutul lui august, m-am mirat tare. Îmi aduc aminte de multe dăți în care am vrut să scriu. Se pare că n-am reușit totuși niciodată. Ce urât!!
Sfârșitul lui august m-a adus acasă, în România și până m-am întors aici, în UK, puțin după jumătatea lui septembrie, am fost mai mult decât foarte aglomerată. Mi-ar fi plăcut să scriu în septembrie, e una din lunile mele preferate. Dar și octombrie mi-este dragă tare.
Nu mai scriu că mi-ar plăcea să scriu mai des pentru că am scris-o de prea multe ori. Nu mai scriu nici că nu știu ce să fac cu viața mea pentru că în parte nu-i adevarat și în cealalta parte e tot atât de adevărat. Totul e foarte complicat acum, dar în alt fel. Nu știu ce și când am să reușesc și nici nu am un plan, deși asta îmi doresc.
Zilele viitoare o sa beau o cafea buna sau poate un pahar de vin roșu și o să aștern pe hârtie niște idei, un plan, niște vise. După ar trebui să le și urmez, dar știu deja că asta nu-i o treabă ușoară. Nici așternutul lor pe hârtie nu e, dar de undeva trebuie să încep și ceva trebuie să fac. Și niciodată nu a fost un moment mai bun pentru asta….