La început de an…
Nu știu despre ce o să fie 2014. Nu m-am gândit. Sunt lucruri pe care inevitabil mi le doresc, dar mi le doresc în toate zilele nu doar la început de an. Nu reușesc să mă concentrez pe ceva anume și am sentimentul tot mai des că nu mai ajung să stau de vorbă cu mine. Și faptul că am cam abandonat blogul este o dovadă că nu mai vorbesc cu mine. Mi-e greu să mă concentrez la asta și mi-e greu să mă rup de toate celelalte. Nu știu exact de ce. Mă gândesc acum că poate e prea complicat sau prea dureros și atunci subconștientul meu face în așa fel încât să evite această conversatie a mea cu mine însămi. Nu pare prea imposibil să fie chiar așa. Poate anul ăsta ar putea fi despre vorbitul meu cu mine, despre înțelesul meu și despre rezolvatul problemelor mele înainte de orice. Poate am să încetez să fug de toate și poate o să-mi asum responsabilitatea vieții mele. Ar fi frumos să fie așa.
Mă obosește faptul că pe lângă propria-mi perosana, cu care treuie să lupt din greu, mai trebuie să lupt și cu ceilalți pentru tot felul de motive. Știu că așa se întâmplă în viața tuturor și că toți trebuie să ne luptăm și cu ceilalți, nu numai cu propriile noaste persoane, pentru tot felul de lucruri, dar lupta pe care o am acum de dus cu mine e așa de grea și de complicată, încât ajutorul celorlalți mi-ar fi de mare folos. Și până la urmă ajutorul de care aș avea nevoie de la ei ar fi doar să mă lase în pace ca eu să-mi pot duce lupta cu mine. Numai că nimeni nu mă mai crede, nimeni nu mă mai înțelege. Și nu e că-mi caut scuze și pretexte, dar am obosit eu de mine și lupta e așa de grea și nu știu când și dacă am să reușesc să mai ies din rahatul în care am intrat și în care mă afund de atâta timp.
Mi se întâmplă totuși lucruri, dar ele se întâmplă mult prea încet și eu nu mai am răbdarea necesară. Răbdare și un anumit gen de înțelegere aș avea acum nevoie de la mine, dar nu știu cum să fac. Încerc să mă concentrez pe ceea ce ar trebui, dar nu pot face asta dezorganizat! Am nevoie de un plan elaborat și de o dată fixă de începere. Am nevoie să dispară excepțiile de la reguli și să nu mai accept nimic din ceea ce n-ar trebui să se întâmple. Am tot felul de idei în cap pe care aș vrea să le pun în aplicare ca mai apoi să-mi dau seama că de fapt nu numai ca n-au legătură cu ceea ce ar trebui să fac, ci chiar sunt împotrivă. Atunci mă gândesc să amân începutul planului ca să-mi pun în aplicare ideile și apoi îmi dau seamaă că de fapt nu mai poate fi amânat nimic! Nu mai pot să zic că încep cu o pauză sau mai știu eu ce. E momentul ăla în care e cazul să nu mai zic că încep de mâine,de luni… ci să încep fix de acum! Nu e chiar de acum, dar mă străduiesc să găsesc acest mâine cât mai aproape, să nu amân la nesfârșit, să fac planul și în primă instanță să găsesc timpul să stau de vorbă cu mine!
E abia la început 2014 și zile mai sunt cât cuprinde fără doar două! Sper să reușesc ce-am să-mi propun! E un nou început de an și eu sunt și în prag de 30, așa că nu pot decât să sper că am să reușesc să încep să-mi depășesc criza existențială pe care o trăiesc de câțiva ani, fără să mă afund în celebra criză a femeilor ajunse la 30 de ani! La mulți ani!
[Facebook_Comments_Widget title=”” appId=”” href=”” numPosts=”5″ width=”600″ color=”light” code=”html5″ ]