Mi se întâmplă uneori să mi se facă un dor nebun de mine. De mine cea de demult, de mine cea care arăta altfel, care trăia și scria altfel. Pe de o parte nu înțeleg de ce. Întotdeauna am avut o viața cu care nu am fost împăcată, întotdeauna am avut probleme cu carul, întotdeauna n-am vazut cumva pădurea de copaci. Întotdeauna m-am pierdut, m-am risipit în prostii. Și acum și atunci mai reușeam câteceva dar sunt așa nimicuri lucrurile astea, lucrurile alea. De ce mi-e dor? Poate îmbătrânesc. Atunci nu-mi puneam problema sau cel puțin nu așa. Atunci nu îmbătrâneam, doar creșteam. Privitul înapoi a fost mult timp principala mea preocupare, până la un moment dat când n-am mai
Mă apucasem să scriu și mă plângeam de o groază de lucruri, apoi mi-am dat seama că nu se cade să fac asta lângă frumusețea de poză de alături. Desigur aș fi putut schimba poza, dar o poză urâtă n-am așa că am lăsat poza și mă gândesc să scriu lucruri mai vesele sau măcar nu așa plânâgăcioase. Nu sunt bine, dar o să fiu. Nu așa se întâmplă întotdeauna? Doar că e greu cănd nu sunt bine și nu mă obișnuiesc niciodată cu asta. Ar trebui. În altă ordine de idei mi s-a făcut tare dor de scris. Am avut o perioadă când scriam în fiecare duminică în locul meu preferat cu o cafea în față și un muffin
E vineri noapte și nu aștept decât să treacă orele… să fie sâmbătă la început de seară… Da, sunt și eu un om ca toți oamenii, nu sunt o super-femeie, și uneori mi-e dor… foarte dor… și de data asta chiar am fost cuminte și-am stat și-am așteptat să treacă zilele… așteeeept doar cadoul meu de mâine… cât de mult îl aștept… :*:*:*
Nu știu exact de ce dar îmi stă gândul la mare și la vacanță… cat de tare ar fi sa stau acum pe malul mării într-un șezlong (dar nu din ăla de plastic) cu un frappe sau poate un pahar de vin alb, să adie vântul, să se vadă stele și să se audă marea ușor… E clar că am luat-o razna!! Asta îmi imaginez eu în loc să învăț… și marea e departe și vacanța… probabil doar canicula e aproape… de ce mi-e dor mereu de ceva?!…
Mi-e dor de mine, de tine, de noi si de toate, mi-e doar de ce a fost si de ce n-a fost, mi-e dor si doare… Am rau de inaltime si totusi am zburat pana departe, mi-e frica de inaltime si totusi am zburat cu o parapanta… Mi-e frica rau, rau de pisici si totusi un motan se plimba prin casa…… Incerc sa ma vindec de toate… Incerc sa merg mai departe… Va iubesc pe toti si pe toate… noaaaapte frumoasa….
Zilele astea a inceput concediul, dar nu l-am savurat chiar total. De maine e luni si noi nici n-o sa mai avem habar. N-o sa ne mai pese ca e o zi sau alta, o sa incercam sa ne bucuram de tot tipul petrecut impreuna, o sa incercam sa descoperim si ceva locuri noi, pe care nu le-am mai vazut sau o sa revedem locuri de care ne este dor. In casa miroase a cimbru si busuioc proaspat si e minunat. Magellan da din coada cam peste tot si pare mirat de toata atentia pe care o primeste. Savureaza cat poate de mult tot rasfatul de a avea acasa ambii parinti, nu doar unul, iar dupa ce se plictiseste trece