M-am trezit cu chef de lene…
M-am trezit cu chef de lene. De fapt nu m-am trezit ci am fost smulsă cu violență din visare de soneria telefonului fix tocmai când mă uitam la tvr 2 deși nu sunt convinsă că mă uitam la televizor, s-ar putea să fi fost chiar acolo în platou prin spate. Să vă povestesc repede până nu uit că deja m-am uitat pe geam de când m-am trezit. Era blonda de la Bambi și zicea că o să cânte singură, că sor-sa se lasă de cântat că oricum ea nu a vrut să facă muzică si ea, adică blonda, era fericită că în sfârșit o să cânte singură. Și mai era o femeie foarte, foarte, foarte grasă, extrem de grasă care tocmai punea o ceapă mare pe grătar și zicea că n-a mai facut așa ceva până acum. Da, era un grătar acolo încins și niște tot felul de alimente și legume. Așa că am fost trezită din somn și n-am aflat ce s-a întâmplat cu ceapa că nici eu n-am pus ceapă pe grătar niciodată, dar am auzit că au pus alții și e de bine. Bine, eu n-am pus niciodată nimic pe grătar, cel puțin nu pe unul adevărat că pe din ăla de e tigaie nu-i tot una 🙂
Gata imensa mea introducere în care n-am zis nimic decât că mi-e lene și că am fost trezită din somn. Am aflat pe calea internetului după ce am terminat de vorbit la telefon, cum că mâine e sărbătoare și deci mai bine lenevesc mâine deși eu tare mult îmi doream să lenevesc azi. Treaba e clară, cândva trebuie să șterg pervazul din bucătărie, că ieri deși am lenevit, n-am lenevit de tot adică m-am dezigrasiat (dacă cumva exista cuvântul ăsta).
Azi sunt bine, ieri am fost ușor nervoasă pentru niște lucruri așa că am tăcut căci dacă vorbeam nu mai rămânea piatră pe piatră :)) Eh,nici chiar așa :)) Unde vroiam să ajung de fapt e că atunci când pe mine mă enervează ceva tac. Tac și nu zic nimic, sau mai corect nu zic cui trebuie. Dacă am noroc povestesc altcuiva căruia pot să-i zic prostiile mele, dacă nu le țin pentru mine și uite așa se face un munte maaaare de prostii și de frustrări și de alte rahaturi care crește și tot crește și normal că trebuie să dea pe afară că doar n-o să aiba tot loc în mine la nesfârșit. Ceea ce e cam urât și deranjant pentru toată lumea. Mi-a zis un taximetrist joia trecută că e bine când nu-ți convine ceva să zici scurt și la obiect, nu, indiferent despre cine și ce e vorba atâta timp cât ție nu-ți convine. Și pe cuvând că îi cam dau dreptate. Mai rămâne partea aia cu pusul în aplicare 😀 Am mai aflat zilele astea că cică atunci când lucrurile merg prost nu vor merge niciodată de la sine bine și nici nu se vor opri din a merge prost. Ceea ce pare plauzibil și totodată trist pentru că eu m-am tot bazat că lucrurile se vor opri din a merge prost de la sine. Ah, era să uit și cică să fiu mai zen 😀 Deci asta e, sunt zen și mi-e lene și zic să mai citesc din cartea roz că tocmai a început conținutul să treacă de la gri-cenuși murdar la o culoare mai neutră. Aștept partea mai bună 🙂 din carte, din vaiță, din tot…
:))) tare amuzant visul tau mai ales partea cu ceapa pe gratar :))
Si eu am in ultima vreme probleme cu lenea asta. Desi satau acasa de ceva vreme, mi se pare ca nu am timp de nimic, ca ziua trece repede, ca sunt atatea lucruri pe care as putea sa le fac, dar nu le fac, nu stiu de ce, de lene…de fapt nu fac nimic :)) daca ma intelegi.
Mai bine ca mine nu are cine să te înțeleagă!! Mă jur! Știu ce zici!!