Eu și primăvara…
Da! Iubesc primăvara! Iar! În fiecare an! O iubesc mereu! Nu mă satur niciodată de ea! Aș vrea să fie mereu primăvară! Nu cred că aș putea să mă satur de ea. Îmi aduc aminte de toate primăverile mele și cumva le-aș vrea pe toate.
Mi-e dor de eu, de un alt eu, de un alt eu mai vechi. Nu știu dacă am să-l mai întâlnesc vreodată. Ziua asta de primăvară mi-a amintit de o altă mine. Acum îmi pare că sunt mai bătrână și mai diferită. Încerc să-mi reamintesc de eul ăsta mai vechi al meu. Nu știu cum să fac să îl aduc înapoi. Nu știu dacă mi-a mai fost dor de cineva atât de tare. Acum, în secunda asta cred cu tărie că se poate, că pot să dau timpul înapoi și să ajung în aceea primăvară, în primăvara aia veche a mea.
Ah, soarele ăsta și aerul ăsta rece de început de înserare de primăvară se joacă cu mine și cu amintirile mele, chiar și cu speranțele. Mă face să cred în lucruri în care probabil n-ar trebui să cred, mă face să sper. Oare nu sper în fiecare primăvară? Zâmbesc! Îmi amintesc de primăvara aia și de cealaltă și de cealaltă… Fiecare primăvară îmi pare așa de specială… Fiecare primăvară e a mea mai mult ca alta. Eu și primăvara suntem un cuplu frumos… Eu o iubesc mult, sper că și ea pe mine…
place..! ft frumos :))
Merci pentru vizită. Te mai aștept pe aici 🙂