Într-un tren…

E luni dimineață devrme și eu sunt într-un tren. E cu atât mai dimineață cu cât am impresia că mi s-a furat o oră și nu pot să nu mă gândesc cu groază că în curând mi se mai fură încă una.  Mă uit pe fereastră. Îmi place să merg cu trenul și cred că îmi place chiar mai mult să merg cu trenul de una singură. Adevărul e că îmi place să fiu singură la fel de mult cum îmi place să fiu cu alți oameni. Îmi place să mă uit pe fereastrră și să mă gândesc aiurea sau la ceva anume. Nu știu dacă lucrurile de genul ăsta se pot transmite genetic, dar e posibil ca ăsta să

Read More