Poza zilei… de miercuri…

Țin minte bine că în urmă cu 4 ani nu am apucat să scriu pe blog pe 29 februarie. Anul ăsta nu mai am cum să ratez șansa pentru că e miercuri și nu numai că am ales o poză, ci am și făcut-o special mai devreme. Răceala si ziua de 29 februarie se tratează cel mai bine cu căpșuni și kiwi și înghețată de cafea! Am zis!

E timpul… și noima…

E luni și deși nu am mari motive de bună dispoziție sunt totuși acum, după atâtea ore bine dispusă. Mă doare în gât – ăsta e cel mai mare motiv de indispoziție!! Indispoziții mai sunt și altele totuși. Am fost dată afară din camera de hotel de femeile care fac curat și am sfârșit la trei stații de autobuz (merse pe jos) mai încolo într-un Mc cu micul și foarte drăguțul meu laptop în față și cu două cafele. Afară areușit să iasă soarele și eu iar mă gândesc că o să vină ea, primăvara asta. Săptămâna asta am trei zile fără plimbare și ar trebui să mă apuc să învăț VBA. Sună foarte ciudat chestia asta și mă gândesc

Read More

Gânduri aruncate la întâmplare…

Azi m-am trezit de dimineață. De fapt în fiecare zi mă trezesc de dimineață, foarte de dimineață, la 6.30!! Dar întotdeauna mă culc la loc mai devreme sau mai târziu. Azi însă nu! Vroiam să plec devreme pe afară, dar era înnorat și trist și frig chiar dacă de fapt nu e frig. Era și ceață, ceață de la burniță. După care am început să scriu despre omletele astea vesele. Trebuia să scriu despre ele și pentru că îmi era cam somn că doar m-am trezit la 6.30 mi-am făcut cafea și pentru că cele două cești erau pline cu alte chestii mi-am pus cafeaua într-un pahar cu picior. Mereu îmi place să am perspective noi asupra cafelei mele de

Read More

Vă scriu de la Paris…

Bună seara! Intuiesc cumva că va fi seară când niște perechi de ochi vor poposi pe pagina asta. Vă scriu de la Paris ca să vă spun că sunt bine-sănătoasă. Timpul mi-l ocup plimbându-mă. Câteodată pe jos, câteodată cu autobuzul. Îmi place chestia asta la Paris. Să mă plimb cu autobuzul și să mă zgâiesc pe geam la cafenele, la blocuri, la clădiri interesante. Când umblu cu metroul citesc dintr-o carte.

Poza zilei… de miercuri…

Later edit: Aseară eram cam obosită așa că nu am reușit decât să aleg poza. Azi vă povestesc și de ce am ales-o. • La Paris miroase a primăvară și mie îmi place teribil asta, deși nu e soare. Atunci era ceva mai primăvară ca acum dar n-are nimica. • Merg pe un drum complicat și plin de tentații la finalul căruia sper să arăt precum în figura de mai jos. • În urmă cu un an, o întâmplare întâmplătoare a dus cumva la reîntâlnirea celor 3 mândre din poză. Sper că sunt suficiente motivele astea.

Surprinzător…

Peste fix o oră (de când scriu eu textul ăsta, nu de când o să-l public pe blog) avionul în care mă aflu o să aterizeze la Paris. Stau cu netbook-ul în brațe și căștile în urechi (ascultând Speranța Țapinarilor) pe scaunul de la geam și mă minunez de ce mi se întâmplă. Cine ar fi crezut? Nu mi-am imaginat nici în urmă cu 8 ani (împliniți ieri, nu azi cum credeam eu) când am acceptat invitația de la Cip să mergem împreună la o bere că o să rămânem împreună atâția ani. De ieri pâna azi nimic nu e surprinzător, dar dacă e să privesc în urmă cu 10 ani lucrurile n-au nici o legătură cu ce mi-am imaginat

Read More

Și s-a mai dus o zi…

Am tăiat cu creta pe perete prima zi din februarie și am numărat 5 kg mai puțin la începutul săptămâni 4. Părea o zi frumoasă azi, dar doar am lenevit până seara târziu când am încercat să fac macarons și de fapt mi-au cam ieșit bezele. N-am înțeles exact care e treaba cu codul roșu pentru că n-am mai deschis televizorul de multă vreme și pe net n-am găsit ceva scurt și la obiect de citit. Sper doar să reușesc să fug de sub zăpada asta. Nu știu de ce, dar mi se pare mai greu ca niciodată să înteracționez cu ea. Cred că încep să îmbătrânesc :)) Noapte frumoasă…