Câteodată…
Câteodată mă supăr pe mine pentru că nu scriu pe blog în fiecare zi, așa cum făceam cu ceva vreme în urmă, dar până la urmă offline-ul e mai important decât online-ul și este destulă vreme să le povestesc pe toate dacă sunt de povestit…
Câteodata vin toate peste mine și am impresia că n-am să reușesc să mai trăiesc. Câteodată îmi dau seama n-are cum să fie așa, că e doar o senzație că o să mă rup în două, că viața nu începe și nu se termină cu nimic, că trec oricum toate.
Ani în urmă mi-a zis cineva într-o zi în care eram foarte stresată, că dacă nu ține de mine să schimb lucrurile să nu mă mai stresez chiar dacă într-un fel sau altul rezultatul final mă va afecta și pe mine. Sigur că nu-mi amintesc mereu asta și sigur că mă stresez de o mulțime de prostii, dar când imi amintesc parcă mi se ia un pietroi imens de pe mine.
Între timp tot ce-mi rămâne e să-mi fac viața mai frumoasă decât mai urâtă și să le-o fac și altora frumoasă atâta timp cât nu o stric pe a mea.
O vreme am să vă mai scriu tot de aici, de la Paris.
P.S. Cum vă place mărțișorul meu?