Ei na, uite că mi-am amintit, am blog ca să mă descarc aici!! Am chef să urlu, să țip… sunt nervoasă!! Da’ rău, nu doar așa un pic… Am de învățat și nu pot. Nu pot să mă concentrez, nici nu am chef! Mai am puțin, foarte puțin adica asa sub 48 de ore până la examen. De învățat mai am mult… Mult în comparație cu cât am învățat deja, că așa comparativ cu cât am învățat pentru licența de la mate, e cam 0 (chiar 0 barat). Nu îmi stă capul la citit. Sunt și agitată, probabil de la toată cafeaua pe care o bag în mine. Aș face cam orice altceva în loc să citesc. E adevărat că
Ar trebui să învăț, dar eu nu și nu… că nu am chef, că mi-e lene, că mi-e cald, că mi-efrig, că mi-e somn sau că sunt prea agitată… Nu am avut stare azi… și mai e și vremea asta pe care o ador pentru că e răcoroasă, dar care e prea întunecată… Am reușit totuși zilele trecute să recuperez pozele și pentru că unele din pozele pe care era să le pierd sunt și cele 4000 de poze de la Paris am ales pentru azi o poză de acolo, din Gradina Luxemburg, dintr-o zi tot înnorată…
Daaaa… E dimineață și îmi place. Îmi place când măcar o dată la 1000 de ani scriu dimineața. Azi spre exemplu chiar aș putea scrie despre dimineață. 🙂 De când mă știu mă trezesc ușor dimineața. Dacă trebuie, trebuie! Nu mă încurc. Când eram la grădiniță și Luca la școală deja, el trebuia să se trezească înainte mea. Nici atunci el nu se trezea ușor deloc. Venea mama sa-l trezească pe el și mă trezeam eu. Ea se întorcea la treburi și rămâneam eu să-l trezesc pe Luca. Vreme îndelungata am făcut asta, mult după ce nu mai eram la grădiniță.
Ei uite că iar am obosit… Lungă mi s-a mai părut ziua de azi și nici măcar nu s-a terminat încă. Partea bună e că m-am cam pregătit să mă apuc de învățat și partea și mai bună e că am recuperat pozele de pe calculator 😀 Cât de curând am să pot povesti despre tortul ăla frumos foc și bun și mai și pe care l-am făcut pentru tata 🙂 A fost până la urmă o zi destul de frumoasă așa cum a fost și destul de optimistă în esența ei… Acum mai vreau doar să dorm…
Asta scriam anul trecut pe vremea asta 🙂 Mi se pare incredibil că a trecut un an și poate și mai incredibil cât de relaxata sunt acum față de atunci… Îmi făceam atâtea griji, atâtea probleme. Mă gândeam dacă am să mă descurc, daca o să ne descurcăm. M/Ne-am descurcat 😀 Toate sunt bune… Așa ca un fel de P.S. mai vreau să zic doar atât: nu mi se pare că e comparabilă treaba cu a avea un copil, nu mi se pare că sunt mai aproape de asta și nici cred că sunt mai puțin convinsa că nu vreau un copil.
Noapte frumoasă și vouă…
E vineri noapte și nu aștept decât să treacă orele… să fie sâmbătă la început de seară… Da, sunt și eu un om ca toți oamenii, nu sunt o super-femeie, și uneori mi-e dor… foarte dor… și de data asta chiar am fost cuminte și-am stat și-am așteptat să treacă zilele… așteeeept doar cadoul meu de mâine… cât de mult îl aștept… :*:*:*
Aoleu cât m-am tot gândit eu cum să scriu postarea asta… nici nu vreți să știți… 😀 Dar nu am avut idei geniale, poate nici hazlii, poate nici nimic…Am început-o de câteva ori (dar nu acum când o scriu, peste zi, pe hârtie), dar până la urmă vin și scriu acum direct, pe viu. (Așa îmi ies cel mai bine lucrurile oricum) Azi dimineață m-am urcat într-un tren și am plecat la Sinaia. În seara asta m-am urcat în alt tren, nici măcar nu erau pereche, și m-am întors în București. Nu e o treabă întâmplătoare din mai multe puncte de vedere. În primul rând că mi-am cumpărat bilet de ieri, de la agenția de bilete. În al doilea, pentru
E cam greu să am o poză a zilei în condițiile în care nu prea mai am poze. Calculatorul meu e mai mult decât în comă zilele astea și până îl readuc la viață (în cazul în care am să mai reușesc vreodata) sunt lipsită de 90 de gb de poze. Am gasit totuși pe hard-diskul extern niște poze de la Lyon care n-au mai încăput pe partiția cu poze și au rămas acolo. Am ales o poză cu mine din tren în drum spre Grenoble… are ea semnificațiile ei…
În a doua zi din săptămâna magică am reușit să mă trezesc la 11. Magellan și-a făcut datoria mai ceva ca alarma ceasului și a mieunat pe la un 7 și ceva. I-am deschis ușa camerei și m-am culcat la loc. Pe la 8 jumate mi-a sunat și alarma telefonului. M-am mai întors o dată în pat și am dormit până n-am mai putut 😀 Pe la un 3 am zis să ies să-mi cumpăr nectarine și cu ocazia asta am fost să-mi iau și niște sandale pe care le-am văzut de sâmbătă, dar atunci mi-a fost lene să le cumpăr. După ce mi-am cumpărat și sandalele (care îmi plac rău) și nectarinele am purces spre casă cu tramvaiul. Când
Azi, în ziua în care începea o nouă și frumoasă săptămână eu am dormit până mai târziu, că na, eram cam obosită. Chiar și Magellan a înteles asta și m-a lăsat să dorm liniștită. Nu știu exact ce aveam în plan sau nu, dar am făcut tot felul de lucruri. Nimic spectaculos, nimic nemaintâlnit, dar suficiente cât să îmi creeze o stare de bine că nu am dat-o în bară azi. Aștept cu nerăbdare ziua de sâmbătă și dacă iar dau în depresie urâtă înseamnă că ziua de sâmbătă a fost amânată. Aștept să scap și de licență. Nu că mă stresez cu ea sau ceva de genul, dar o simt acolo undeva, și e cam în coaste. Vreaaaau vară.
Ce și cum să scriu azi?! Mă gândeam la un moment dat să scriu lucruri mai triste, că na, sunt tristă. După m-am gândit că se interpretează că îmi plâng de milă. Nu știu dacă asta făceam, dar am renunțat. Mai tărziu m-am mai înveselit, aproape că fără motiv. Acum sunt un om neutru. E târziu și mâine e luni. Probabil trebuia să dorm deja acum. Mi-a propus pentru săptămâna viitoare tot felul de lucruri. Nu îmi sunt clare toate. Nu e clar de fapt nimic, dar asta nu-i așa de grav. Trebuie să fac doar o mică vrajă și să le rezolv cum știu. Pentru început nimic măreț în plan. Aștept licența, dar ea nu vine săptămâna asta. Mai