E dimineață…
Daaaa… E dimineață și îmi place. Îmi place când măcar o dată la 1000 de ani scriu dimineața. Azi spre exemplu chiar aș putea scrie despre dimineață. 🙂
De când mă știu mă trezesc ușor dimineața. Dacă trebuie, trebuie! Nu mă încurc. Când eram la grădiniță și Luca la școală deja, el trebuia să se trezească înainte mea. Nici atunci el nu se trezea ușor deloc. Venea mama sa-l trezească pe el și mă trezeam eu. Ea se întorcea la treburi și rămâneam eu să-l trezesc pe Luca. Vreme îndelungata am făcut asta, mult după ce nu mai eram la grădiniță.
Când eram în clasa a 9-a trebuia să mă trezesc la 5.30 ca să plec la 6.30 de acasă pentru a reuși să ajung la liceu la 7.30. Nu știu cum reușeam să fac asta. Dacă e să mă gândesc în urmă mi se pare o mare nebunie. Nu prea aveam totuși încotro. Eu am ales liceul, știam ce mă așteaptă. La început mă trezea mama, dar după mai puțin de o lună am preluat eu ceasul și mă trezeam singură. O trezeam eu pe mama pe la 6. 2 ani de zile, a 9-a și a 12-a, m-am trezit așa. Îmi amintesc că mă dădea diriga exemplu că eu pot să ajung la școală la timp când se lua de colegii mei care stăteau mult mai aproape de școala și întârziau dimineața.
Îmi amintesc că în clasa 9-a mi-am impus să nu mă culc seara mai târziu de 10-10.30 ca să pot face față ritmului ăsta cam drăcesc, iar în vacanța de vară mă trezeam singură, fără ceas, după 8 ore de somn. Nu conta la cât mă culcam, dupa fix 8 ore eram trează. Dacă mă culcam la 12 noaptea la 8 eram trează, daca mă culcam la 2 nu dormeam mai mult de 10. Când se întâmpla cumva să adorm înainte de 12 și mă trezeam înainte de 8 mi se părea de-a dreptul nebunesc. Cum să te trezești la ora aia în vacanță?!? Singur, fără să sune ceasul și fără să ai vreo treabă… Nebunesc!!
Deși mă trezesc ușor dimineața nu știu dacă pot spune că-mi place. Dacă e să mă întorc cu gândul tot la vacanțe, îmi plăcea să mă trezesc pe la 10-11. Cred că asta e o oră mult mai normală de trezire. Asta și pentru că în principiu mă culcam târziu. La mine în familie cred că au fost ani de zile în care la 12 noaptea nu dormea nici unul din noi 5. Toți eram treji și ocupați cu tot felul de lucruri. E adevărat și că cel puțin noi, copiii, suntem toți născuți noaptea. Mie întotdeauna mi s-a părut că îmi funcționează capul mult mai bine noaptea.
Poate am să mai scriu dimineața și poate am să mai scriu chiar despre dimineață… cine știe…