Azi e deja ieri… Scriu cu intarziere pentru ca abia acum am gasit timp. Am fost agitata rau si am vorbit asa mult ca am gura teribil de uscata. Vorbesc despre planuri si vise, vorbesc despre atat de multe… Sunt obosita, dar fericita. Sunt teribil de fericita cand lumea imi apreciaza bunatatile. Imi creste sufletul mare, mare, mare!!! Si cu sufletul asta mare de tot plec la drum sa fac alte si alte bunatati 😀 Am primit asa niste complimente la adresa biscuitilor cu cacao si nuca de nici nu va puteti inchipui!!! Poze nu am inca pentru ca aparatul meu a fugit un pic la Paris impreuna cu Cip 😛 Acum ma retrag la somn pentru ca maine muncesc
Am fost o zi atat de friguroasa de toamna, cu pateuri cu branza si biscuiti cu cacao, cu vin fiert cu miere si scortisoara si o cada plina cu spuma, lumanari mirosind a ciocolata si a mere cu scortisoara. N-a fost nici pe departe o zi perfecta, dar a fost o zi frumoasa… Acum sunt doar obosita…
Un buchet mare de liliac ramas dintr-o primavara frumoasa pentru toti sarbatoritii zilei… La multi ani!!
In seara asta nu am idee despre ce sa bat campii si nici alti oameni nu ma ajuta cu idei. Mi-e somn, cam asta e treaba. Am avut o zi de lancezeala aproape totala si mie mi-e somn. Nu am un tel, nu astept nimica. Vreau sa ma apuc de o nebunie si nu stiu cum sa incep si nici daca lucrurile vor merge vreodata. E o nebunie, o mare, mare nebunie. Stiu asta si mai sunt si alti oameni care sa imi spuna asta cand eu nici nu am plecat la drum. Sunt oameni specializati in lucruri de genul sa distrugem alti oameni, sa le distrugem visele si sa-i calcam si pe ei in picioare eventual, ca sa nu
Eu nu sunt un om cu un plan. Niciodata nu cred ca mi-au placut planurile prea elaborate. Sa ajungem, acolo, sa vedem ce si cum si ne descurcam la fatza locului. Nu merge asa, spun unii. Chiar nu merge asa uneori, pentru ca daca vrei anumite lucruri trebuie sa-ti faci planuri. Numai ca oamenii, sau viata prin oameni mi-a arata ca nu merge nici asa. Ca poate merge uneori cu planul de dinainte facut, dar nu tot timpul. Dupa ce m-au luat oamenii si m-au facut sa imi fac planuri, tot ei mi le-au distrus. Tot ei au calcat, cu voia sau fara voia lor, peste ele. Eram un om fara planuri. Oamenii m-au invatat sa fac planuri si tocmai
Nu sunt un om care agreaza munca in echipa. Am impresia ca ma descurc de multe ori mai repede si mai bine de una singura. Si totusi, de cativa ani fac parte dintr-o echipa. O echipa in care n-am ajuns intamplator, o echipa din care mi-am dorit si inca imi mai doresc sa fac parte. Nu stiu ce si cum mi-am imaginat, nu mi-e clar cum functioneaza alte echipe, dar daca este sa ma intrebati pe mine suntem aproape o echipa perfecta. Nu zic ca nu avem scapari, nu zic ca functionam ca un mecanism de ceas elvetian, ca suntem perfecti, doar aproape perfecti. Nu stiu daca as fi putut gasi un alt om cu care lucrurile sa mearga asa
Fiecare drum, oricat de lung, incepe cu un pas si dupa vin la rand alti pasi mici, mici de tot si trebuie sa-i faci pe toti pana la capat. Eu nu ma pot opri, eu daca ma opresc, plec greu iar la drum, plec foarte greu. De cele mai multe ori nici nu mai plec. Raman acolo sau pur si simplu merg inapoi. Asta nu e bine, nu e bine deloc. Obiceiurile proaste sunt atat de rezistente. Le distrugi greu si tot au tendinta sa reapara. Nu imi pot permite asa ceva acum. In momentul de fata nu imi mai permit nimic din ceea ce ma caracterizeaza in mod negativ. In momentul asta ar trebui sa dau tot ce am
Zilele astea viata mi s-a parut frumoasa. M-a invadat o stare de bine in ultima vreme. Astept sa fie si mai bine, chiar daca am racit un pic. Nu pare asa grav. Am asteptat o toamna perfecta si chiar daca nu e asa cum mi-o imaginam, tot e frumoasa. Muncesc pentru niste lucruri frumoasa si poate se vor si intampla la un moment dat. Am atatea ganduri ca nici nu mi le pot stapani. Gandul imi fuge departe. Am o poza frumoasa care probabil o sa ajunga pe Papa la Ile, dar pana atunci v-o arat aici. Are multi antioxidanti si face bine pe vremea asta 😛 Despre noul meu blog, homemade yummys, am sa va povestesc probabil mai multe
Pentru ca intr-un fel sau altul imi e dor de trecut…