Un oras cat o tara, o tara cat un oras… Singapore 2008
Unele zile sunt mai grele ca altele si azi a parut o zi grea chiar si fara motiv. Un pic de vin rosu, un pic mai mult, un borcan de mustar si o crema de branza cu castraveti si verdeata. Un motan suparat si agitat cateodata. Mailul nu a sosit si ma intreb daca trebuie sa-l mai astept sau sa trec mai departe… Olanda e in finala 😀
Ma gandeam ca desi Magellan e la noi doar de o saptamana, mi se pare ca a crescut. Si cand spun asta nu ma refer la faptul ca e baiat mare si sta singur acasa fara noi. Chiar ma gandeam zilele trecute cum o sa creasca el si o sa imbatraneasca si o sa ajunga un motan batran, cu mustati mari la 15 ani si atunci mi-am dat seama ca si eu o sa fiu mai batrana cu 15 ani si o sa am, recte 41 de ani. O la la!!! La asta nu m-am gandit pana acuma. Cum o sa fiu eu la 41 de ani!!! Dubios tare!! Tare de tot!!! Cateodata am o imaginatie bogata, dar cand vine
In frigiderul meu este/exista/se afla un tort. Exista si un motiv pentru care el, tortul, se afla acolo. Nu prea stie totusi lumea de ce, dar cine a trebuit a aflat si a facut ca tortul sa apara. N-a fost tocmai o vraja, desi se poate spune ca e un tort vrajit. Poze cu el nu va pot arata pentru ca nu este inca gata, mai trebuie imbracat, ornat, aranjat, tuns si frezat. In rest e gata si pot spune sigur ca e si bun, ca am avut un fel de preview. Poate maine facem si niste poze daca ne lasa sarbatoritul. Si nu, sarbatoritul nu e Magellan :)) Desi acum sta pe birou, cu ochii in monitor si din
Il avem pe Magellan de fix o saptamana, iar el face azi fix 8 saptamani de cand s-a nascut 🙂 De cand l-am adus acasa la noi nu l-am lasat singur niciodata pana azi. Ziua sta cu mine, iar seara daca eu am mai iesit in oras a fost Cip acasa. Dar… azi, a trebuit sa il lasam singuri. Faptul ca ne-am luat pisoi ne-a schimbat un pic viata, pe de o parte in bine (vezi faza cu facut patul in fiecare zi :-P), dar pe de alta parte e si mai complicat… Acum ca ne-am mai obisnuit unii cu altii, incercam sa nu ne mai incurcam unii pe altii 🙂 Azi l-am lasat singur, dormea cand am plecat. Am
Daca ar exista o reprezentare grafica a expresiei lasa pe maine ce ai de facut azi sau poate chiar pe poimaine sau niciodata… cred cu tarie ca eu as fi aceea. Este foarte trist si chiar revoltator pe alocuri. De ce naiba sunt asa?! Vorbeam ieri de o toamna frumoasa, credeti ca o sa apara ea, toamna asta perfecta, fara ca eu sa fac nimica?! Da, asa ziceam si eu, n-are cum!!! Asa ca eu de ce sunt tot aici? Tot pe scaunul asta lenevind, deranjata din cand in cand de proaspatul meu motan… Acum ca sa fac o mica paranteza si sa laud motanul sau unul din beneficiile de a avea motan este ca fac patul in fiecare zi
Cateodata mi se pare ca e inceput de toamna, cateodata chiar imi doresc sa fie inceput de toamna… poate chiar Septembrie, luni… Sa fie inceput de toamna si lucrurile sa stea cu totul altfel. Am nevoie de o schimbare, o schimbare mare, mare. Imi imaginez o toamna vesela si cu un alt farmec, cu inceputuri multe, poate si ceva realizari, ca n-am mai avut de un car si ceva de ani. Cu o adiere de vant rece, cu un vis colorat. Stiu cexact cum arata ziua perfecta, ce culori, ce inflexiuni, ce adieri, ce apus si cu cine si unde. E un tablou atat de frumos conturat in mintea mea… E o toamna perfecta. Mi-o doresc si o vad cu