E vineri…și pentru că vine week-endul e vremea de plimbare…
Azi m-am trezit de dimineață. De fapt în fiecare zi mă trezesc de dimineață, foarte de dimineață, la 6.30!! Dar întotdeauna mă culc la loc mai devreme sau mai târziu. Azi însă nu! Vroiam să plec devreme pe afară, dar era înnorat și trist și frig chiar dacă de fapt nu e frig. Era și ceață, ceață de la burniță. După care am început să scriu despre omletele astea vesele. Trebuia să scriu despre ele și pentru că îmi era cam somn că doar m-am trezit la 6.30 mi-am făcut cafea și pentru că cele două cești erau pline cu alte chestii mi-am pus cafeaua într-un pahar cu picior. Mereu îmi place să am perspective noi asupra cafelei mele de
Bună seara! Intuiesc cumva că va fi seară când niște perechi de ochi vor poposi pe pagina asta. Vă scriu de la Paris ca să vă spun că sunt bine-sănătoasă. Timpul mi-l ocup plimbându-mă. Câteodată pe jos, câteodată cu autobuzul. Îmi place chestia asta la Paris. Să mă plimb cu autobuzul și să mă zgâiesc pe geam la cafenele, la blocuri, la clădiri interesante. Când umblu cu metroul citesc dintr-o carte.
Sunt un mare fan al cafelei și al zilelor de vineri. Să încep cu cafeua. Am început să beau cafea când învățam pentru bacalaureat. Nu pot să învăț ziua sau oricum învăț mult mai greu ziua decât noaptea și așa am ajuns să beau cafea. Pe vremea aia ai mei faceau cafeaua cu un strop de zahar. Am renunțat între timp și eu și ei la zaharul din cafea. Nu îmi place cafeau dulce și nici cea cu lapte sau frișcă. Îmi place cafeaua simpla, tare, neagră.