E miercuri, iar miercuri! Ziua asta îmi cam stă în cale cumva, dar mereu încerc să mă descurc cu ea. Nu știu exact de ce poza asta, nu știu exact pentru ce e timpul acum. E timpul pentru muncă probabil, e timpul pentru organizat viața pe model nou, e timpul pentru gândit lucruri. Ce să mai, e timpul… Îmi plac ceasurile de tot felul…
Trăiesc cu impresia că timpul nu mi-este prieten. Probabil e cumva supărat că l-am cam pierdut și îmi reproșează asta zilnic. Îmi reproșează asta în goana nebună în care se mișcă limbile pe ceas. O să-mi spuneți că v-ați uitat și voi la ceas și că timpul își târăște leneș picioarele prin lumea asta, de unde o goană nebună? Dar eu vă jur că nu-i așa! Că e cum spun eu! Aleargă ca nebunul și eu nu reușesc să-l opresc. De fapt nu vreau să-l opresc, doar să-l încetinesc! Simt presiunea timpului asupra mea și nu știu cum să-i fac față. Nu știu cum să-l folosesc mai bine și nu fac decât să-l pierd în cea mai mare parte. Secundă
E luni și deși nu am mari motive de bună dispoziție sunt totuși acum, după atâtea ore bine dispusă. Mă doare în gât – ăsta e cel mai mare motiv de indispoziție!! Indispoziții mai sunt și altele totuși. Am fost dată afară din camera de hotel de femeile care fac curat și am sfârșit la trei stații de autobuz (merse pe jos) mai încolo într-un Mc cu micul și foarte drăguțul meu laptop în față și cu două cafele. Afară areușit să iasă soarele și eu iar mă gândesc că o să vină ea, primăvara asta. Săptămâna asta am trei zile fără plimbare și ar trebui să mă apuc să învăț VBA. Sună foarte ciudat chestia asta și mă gândesc
Cateodata timpul asta zboara repede-repede si nici nu stii cand s-a intamplat. Trist este ca nu apuc sa fac lucrurile importante, lucrurile frumoase, ma pierd printre prostii. Mi-ar placeavsa-mi traiesc viata altfel… Totusi ma bucur ca am ajuns saptamana asta si la teatru si la opera. Marti la Bulandra, la Ingropati-ma pe dupa plinta. O punere in scena a unui roman semnat Pavel Sanaev, scris in 2003. Regia este a lui Yuri Kordonsky, iar in rolurile principale sunt Mariana Mihut si Marian Ralea. Spectacolul este incredibil si face chiar mai mult decat toti banii. La opera am fost chiar in seara asta la spectacolul eveniment Nabucco. Un spectacol aparte pentru ca in rolul preotului Zaccaria a jucat Pompeiu Hărăşteanu, sarbatorit
In aceasta dimineata am luat hotararea definitiva de a ma lasa de Farmville :))) Trebuia, era timpul…. Nu implinisem inca anul, dar nu mai aveam rabdare. Am blocat aplicatia, dar ma pot razgandi 90 de zile. Nu-mi fac griji pentru asta, adica nu cred ca o sa ma razgandesc ever. Nu e genul meu. La inceputul anului am renuntat la jucat Cafe World. A fost mult mai usor sa renunt la cafenea decat la ferma. Ferma era mai spectaculoasa, mai ofertanta, mai avansata. Am reusit totusi. Este o mare realizare. Nu eram chiar total dependenta de ea in ultimul timp, adica nu eram chiar genul legat de calculator ca sa farmaruiesc, dar daca tot aveam timp ma ocupam si de