Tocmai când eram gata să scriu că s-a terminat vacanța și că începe noul an pe bune, mi-am dat seama că
Magellan nu ma lasa sa scriu blog-uri, Magellan nu ma lasa sa fac aia, Magellan face ailalta…Magellan, Magellan, Magellan…. Cam egocentrist Magellan asta!! N-ar fi asa o problema daca nu s-ar intersecta cu egocentismul meu!!! Rau de tot!! Poate asa mai invatam si noi una alta… Nu sa semanam mai mult cu el, ci din contra :)) E o experienta sa ai in casa un animal de care sa ai grija, cu care sa te joci…. Cam complicat pe alocuri chiar, dar ma adaptez. Maine-poimaine o sa mi se pare ca e aici de o vesnicie si nici n-o sa-mi pot imagina cum e fara el :)) Mai e putin, putin pana la sfarsitul lunii si deci, si a jumatati
Lumea ar trebui sa se opreasca macar pentru o clipa in loc, dar totusi nu… Pacat! Dumnezeu sa-l odihneasca-n pace!
Vreau să fug și nu pot, picioarele mi se lipesc de asfaltul topit….vreau să fug, dar singura soluție e să merg încet, pas cu pas, un picior înaintea celuilalt, doar așa pot reuși să evadez…. o lună, tic, tac, tic… secundele se târăsc pe ceas mai leneș decât picioarele mele pe asfalt, mai trebuie să rabd o lună….