Am reușit azi să fac două din lucrurile pe care le tot amânam. Nu că ar fi vreo mare filosofie, nu că erau niște lucruri importante, nu, dar am reușit, ceea ce e important oricât de stupid ar fi. M-am umplut de o stare de bine. Probabil aș face mai multe, dar azi e sărbătoare. Chiar și așa aș putea face lucruri, dar aștept să mai treacă zilele. Nu-i bine, dar aia e. Citesc despre cum să fac să nu mai amân lucruri, să fac ceea ce trebuie chiar dacă nu-mi prea place și tot așa. Lupt! Asta fac! Lupt cu mine și cu toate prostiile din capul meu! E frumos să mai ai câteodată energie, mie îmi cam lipsește.
Cea mai buna perioada a mea din facultate a fost si cea mai aglomerata. Aveam 2 joburi, ma duceam la cursuri si seminarii chiar daca mai chiuleam din cand in cand, aveam iubit si aveam si timp destul sa ies la baut si sa merg la teatru. Plus ca mi-am luat toate examenele si toate restantele din ceilalti ani. A fost cel mai tare an probabil din punct de vedere al multitasking-ului. Se pare ca ma pricep la chestia asta. Se pare ca asa reusesc sa le fac pe toate mai bine, sa jonglez cu ele… Saptamana asta nu se anunta prea aglomerata, dar a devenit treptat. Pentru ca nu am cum sa ajung lunea viitoare la sala am zis
Nimic nu e ce pare, o schimbare pluteste prin aer printre fulgere, poate totusi o sa fie bine… Poate totusi o sa fie altfel… Nu am de unde sa stiu, dar nu pot sa nu-mi asum si riscuri. Totul e o provocare mai mare sau mai mica. Poate intr-o zi o sa o iau de la capat, dar asta e o alta poveste…