Am încercat să scriu o poezie… Nu mi-a reușit până la final așa că am renunțat pentru că mă grabesc să dorm. Iar e prioritatea mea cea mai mare. Am încercat azi sa țin cont de adevăratele priorități și într-un fel am și reușit, dar nu chiar până la capat. Mai încerc și mâine și poimâine și viața toată…
Oameni buni am o problemă și mă declar, dacă nu învinsă, măcar bolnavă. Este vorba despre priorității. Am niște priorități greșite în viață. Îmi este din ce în ce mai evident. Problema este că nu știu cum să le schimb. Să zicem că le știu pe cele corecte, cum fac să nu mă abat de la calea cea dreaptă?! Am zis că am să-mi iau un panou să-mi scriu țelurile, să le vad și să nu le mai uit. Mi-am luat. Nu a ajutat aproape deloc. Deci nu, nu era asta, că le uit, problema. Problema este că nu mă țin de calea cea dreaptă, că mă tot abat la stânga și la dreapta. Nu ma trage nimeni de mâneci
Aveam azi o treabă care s-a amânat. Știu că nu-i frumos, dar eu m-am bucurat. Inițial m-am gândit că am timp de alte lucruri. Mai întâi am mâncat bine de dimineță și eram plină de energie și chiar un pic de entuziasm la gândul tuturor lucrurilor pe care aveam să le fac. Nu mai știu exact ce-am facut după, dar știu că am sfârșit prin a nu face nimica :)) Povestesc mâine dacăam reușit totuși să fac ceva… Poate, poate… Noapte frumoasă…
Ora e târzie, deci e timpul să scriu pe blog. N-am avut o săptămână prea grozavă. Asta ca să nu zic că a fost chiar rea. Am vegetat destul de mult. N-am facut mare lucru, iar tot ce am facut, au fost mai mult prostii. Mai nimic din ce trebuia. Din ce e bine. N-am fost depresivă, n-am fost supărată, doar lipsită total de chef. Aveam în minte mai devreme gânduri pe care vroiam să le scriu și erau haioase. Între timp mi s-a facut mai somn și nu le mai știu 😀 Vroiam să fac planuri după ce scriam pe blog, dar nu sunt convinsă că o să mai fiu capabilă. Poate e mai bine doar să dorm și
Astăzi viața mi-a arătat că mai exista și surprize frumoase și ca uneori mai exista și cale de întoarcere. Frumos 🙂 Și vouă vă doresc o noapte frumoasa…
Once again, I don’t know what the fuck it’s wrong with me… Nu, n-am să mă apuc să scriu blog în engleză, nu e stilul meu… :)) Dar e adevărat, nu știu ce naiba e cu mine. Aș fi zis că sunt complet lipsită de energie, dar nu-i chiar așa. Oricum sunt destul de vlaguită. Probabil de la faptul că nu fac nimica. Paradoxul acesta care ma reprezintă de la o vreme… Cu cât fac mai puține, cu atât sunt mai obosită. Mă enervează teribil vremea de afară. Îmi omoară toate, toate micile speranțe. Marile speranțe am eu grija să le omor. Ehe he… Viața asta… De mâine în 3 luni împlinesc 27 de ani și tare mi-e teamă că
Pentru ca eu abia astept sa vina primavara!!! La fel ca in fiecare an…
Din seria psihanalize si amintiri azi avem: sport si engelza. As putea sa adaug pe lista si miercuri, dar mai vedem. Cat am fost eleva, fie de generala, fie de liceu, am chiulit mult spre foarte mult de la orele de sport. In liceu pe langa sport am adaugat si engleza. De la alte ore nu chiuleam. Ba ca sa pastrez adevarul istoric, chiuleam intr-a 12-a de la franceza, dar asta nu face decat sa intareasca povestea mea intr-un fel. N-am urat vreo alta materie in afara de limbile straine si sport. Si franceza si engleza mi-au fost antipatice. Chiulitul de la ore era mai mult o chestiune de frica, de cat de frica mi-era de profesoara. Cu cat frica
Stau in varful patului cu laptopul in brate si am langa mine o cana mare de ceai. Pe televizorul mare din fata ma uit la House. Ma descurc cu toate mai bine ca Napoleon. Adevarul e ca de cand am deschis pagina asta si pana acum cand scriu a trecut ceva timp. Am terminat ceaiul de dimineata pe care l-am facut muuult mai tarziu si am reusit si sa mananc ceva de pranz. Tot in pat sunt, tot la House ma uit. Ceaiul de pranz este pus la dospit 😛 Azi am reusit sa vars o cana cu apa cu lamaie pe tastatura de la PC si pe jos in mare parte. Cana a scapat intreaga. Nu acelasi lucru pot
Am terminat sesiunea zilele trecute si m-am simtit teribil de obosita. Ma laud cat de bine ma descurc cu multitaskingul, dar la sfarsit sunt cam epuizata. Imi consum energia in multe directii si sfarsesc prin a nu mai avea deloc si prin a nu mai vrea sa fac nimic. Asta pana ma prinde iar cine stie ce “microb” si iar imi fura energiile. Ma impart in prea multe directii. Prea imi doresc sa le reusesc pe toate in acelasi timp. Cand sunt obosita ma opresc din a face lucrurile corecte si incep sa cred ca e ok sa fac si lucruri gresite, incep sa cred ca e ok sa nu mai fac lucrurile corecte, macar pentru o vreme. Acum sunt
S-a dus deja prima luna din anul asta si nu am impresia ca am realizat mare lucru. Incerc sa pun la punct un plan pentru perioada urmatoare si am realizat ca o sa vina primavara, ca pana ce planul va fi dus la indeplinire va fi soare si mai cald. Vor fi flori si multa verdeata si chestia asta m-a mai inveselit. Sper ca primavara o sa ma ajute, sper ca o sa-mi fie mai usor. Iubesc primavara!!! Acum ramane de vazut daca o sa vrea si ea sa ma ajute. Noapte frumoasa…
Am vrut sa scriu azi pe la pranz cum ca sunt obosita si deprimata si tot asa. Acum e miezul noptii, am baut vreo 2 cafele si sunt mai treaza ca niciodata. Deprimarea a mai trecut, boala in schimb nu prea. Ma doare in gat destul de tare, destul cat sa am impresia ca am un cutit infipt acolo. Maine am ultimul examen din sesiunea asta si o sa fiu destul de aproape de sfarsitul facultatii. Inca un pic si gata. Saptamana trecuta am lipsit de 2 ori de la sala ceea ce e destul de rau. Sigur ca pot sa spun ca au fost 2 absente motivate, dar asta nu imbunatateste cu mult lucrurile. Cand incep sa nu mai