2017! What about 2017? Niște ani de zile, în ciuda faptului că mi-am făcut planuri sau am avut niște vise despre cum să-mi trăiesc viața sau cum să o schimb, lucrurile au părut că sunt în zadar. Totuși, n-am încetat să fac exercițiul ăsta de a privi înapoi spre anul ce a trecut și nici spre a privi inainte spre ceea ce mi-aș fi dorit. Uneori n-am reușit să trag concluziile corecte, uneori n-am învățat nimic din asta, alteori pur și simplu n-am știut nici măcar ce să fac, nu numai cum să fac. Inerția m-a dus înainte de la an la an, inainte cu viața, nu neaparat înainte pe drumul cel bun. N-aș ști să pun neapărat degetul pe
2016! An nou! Despre ce să fie anul ăsta cel mai nou din viața mea? Am avut niste dorințe pentru 2015 și unele s-au întâmplat cumva. Nu toate, nu așa cum ar fi trebuit până la capăt, dar sunt o optimistă. A fost un an bun și frumos cumva. Am stat mult la mare, cum nu aș fi crezut. Ne-am mutat până la urmă într-o căsuță drăguță cu o curte mică (chiar două) și șemineu.
Uneori încerc să fiu altfel, uneori încerc să trișez, uneori mă agăț de niște prejudecăți. Deși și de data asta am încercat să țin cont de toate, m-am răzgândit. Nu e nevoie să încep toate de la întâi, chiar și când e vorba de întâi ianuarie. O listă de dorințe ar fi totuși utilă. Nu am făcut încă lista de rezoluții pe 2015 și mă gândesc pe de o parte că ar trebui, pe de o parte că o mai pot amâna un pic. Dacă stau cumva să mă gândesc că amânarea e un vechi, foarte vechi obicei de-al meu, ar trebui să înșir aici, chiar acum, ce am de făcut anul ăsta.
Nu știu alții cum sunt și în clipa asta nici nu îmi pasă, dar mie îmi plac unele clișee. Clișee de prin filme, în care oamenii fac tot felul de lucruri și pare mișto și vreau și eu, domne, să fac lucrurile alea mișto. Desigur în filme lucrurile pare foarte naturale de cele mai multe ori, foarte de acolo, pe când nu pare nicicum de aici. Vreau și eu să fiu de acolo, să fac și eu aia sau cealaltă și mai ales vreau să fie și la mine la fel de mișto. În sensul că n-aș vrea să fac aia și cealaltă și să constat că nu e mișto. Vreau și eu în clișeele alea. Mă rog, nu în
De îndată ce mi-am dat seama că 1 ianuarie anul ăsta nu e o dată perfectă pentru a începe lucruri, m-am gândit să sar la 12. 12 ianuarie 2012. Mă gândeam să scriu ceva de genul 12 rezoluții în 2012, dar adevărul e că nu m-am gândit la ele. Nu am de fapt nici o rezoluție. Sunt câteva lucruri pe care le vreau, dar le-am mai vrut și pâna acuma. So, nothig new! Cel mai nou lucru ar putea fi că sper ca anul viitor să am o listă noua de dorințe pentru că pe astea le-am îndeplinit.
Trebuie sa scriu pe blog. Ma tot uit cu coada ochiului la ceasul laptopului sa vad daca nu cumva mi-a expirat timpul. Mai am 17 minute. Nu stiu despre ce sa scriu. Vreau totusi sa scriu pentru ca vreau sa scriu in fiecare zi. Cred eu ca asta ma poate ajuta. De data asta insa sunt foarte obosita si ma gandesc doar sa dorm. As putea totusi sa scriu despre niste subiecte, dar nu am timp suficient. Nu vreau nici sa-mi transform blogul la loc in vaicareli sau in texte scrise in miez de noapte in graba. Vreau sa scriu lucruri care sunt importante pentru mine, iar acum nu pot sa scriu decat despre cat e de important pentru mine
Au trecut 2 luni de cand scriu zi de zi aici. Acum o sa iau o mica pauza. Multumesc tuturor celor care m-au vizitat 🙂 O sa revin in curand cu ceva povesti frumoase, sper. N-am mai scris bilantul lunii iunie, n-o sa mai scriu nici bilantul lunii iulie si nici nu promit ca o sa apara cel al lunii august. Imi doresc totusi ca luna asta care incepe in 3 minute sa fie una frumoasa si la propriu si la figurat, sa invat ceva lucruri noi, sa iubesc mai mult viata, sa apreciez mai mult ceea ce am, sa lupt mai mult pentru ceea ce nu am si imi doresc. Va doresc si voua ce-mi doresc si mie, numai
… sau de toate pentru toti, sau despre toti, ba nu, doar despre mine, de toate despre mine… De o saptamana ma tot chinui sa scriu chestii inteligente despre ce vreau eu in 2010, despre cum a fost sau n-a fost 2009… dar n-a mers nimica… asa ca o sa scriu total alandala si neinteligent ce-mi trece prin minte, inima si stomca :))) Prin stomac sper sa nu-mi mai treaca prea multe in ideea ca mi-am propus anul asta sa nu mai mananc toate prostiile, ba chiar sa mananc foarte sanatos, asa cum am mai facut intr-o perioada din viata mea si a fost foarte bine. Tot timpul e un “de maine, de luni, de la intai”.
Cand eram mica, normal, faceam revelionul acasa cu ai mei. Ne uitam la televizor la Nae si Vasile, la Stela si Arsinel, ascultam muzica si altecele. Mancam bine si de toate, aveam grija ca la miezul noptii sa avem farfuria plina cu sarmale cu mamaliguta si paharele pline cu sampanie. A fost un an sau doi cand impreuna cu Luca faceam scheciurile noastre, mare parte improvizate pe moment. Ne imbracam frumos si le prezentam parintilor si lu’ Toma in fata bradului.
Desi nu mai sunt decat 10-11 zile pana se termina anul 2009, eu as mai avea cateva dorinte pentru el. Mi-as dori tare mult sa apuc sa le fac pe toate. Sa apuc sa fac ce-mi place, adica puzzle-urile mele, sa reusesc sa le termin pe toate pana se termina anul. Sa reusesc