În seara asta sufăr de un fel de instabilitate psihică. De fapt tot timpul sufăr de ea, doar că uneori pare mai pronunțată. Mă enervează căldura. Am plecat din țară la 42 de grade. 42 de grade la umbră, nu la soare, nu pe asfalt. 42 de grade la umbră!! Oribil, îngrozitor, de neimaginat. Am fost fericită să plec, să fug, să dispar. Am visat Parisul și frigul de aici. Mi l-am imaginat cu ochii minții. Când am ajuns noaptea la hotel erau 17 grade!! 17!!! Da, genial, minunat, nemaipomenit!! În prima zi am luat sacoul cu mine.
Am stabilit! E mult prea cald pentru mine! Nu mai pot!! Ma termina si psihic si fizic canicula asta! Am auzit ca e o tara unde e tot timpul primavara! Trebuie sa studiez problema si sa vad cum fac sa ma mut acolo pentru totdeauna! Are si parti bune treaba asta cu caldura, nu mai vreau sa aud de aragaz. Azi n-am mancat mare lucru pe langa 2 kg de nectarine. Maine trebuie sa ma duc sa-mi mai iau… O sa ma culc devreme si o sa visez cuburi de gheata…