…si parc as vrea ceva sa vina… si parca as vrea ceva sa treaca… e bine… se poate si mai bine…mi-e somn… nu am voie inca sa dorm… e primavara?…sau iarna?… e pe faţă?… sau pe dos?…e aici… e alt undeva… …….. e viata mea… alambicata…
O primavara timpurie… o iarna pustie… fara zapada… nici nu stii ce e mai bine, nici nu stii cum sa iei lucrurile…nu mai poti sa-ti dai seama care e partea plina a paharului… toate sunt cu dus si intors… totul e un mister… “progresam si uitam sa fim fericiti.. ingropam bucurii intr-o mare de biti nu te mai poti ascunde..esti mult prea conectat nu mai poti sa fii singur…esti identificat nu mai poti sa refuzi..nu te lasa sa crezi… te invata sa-ti cauti iubirea pe net viata este viteza.. nu mai poti sa te-opresti! te strivesc cei din urma daca incetinesti! cineva sa opreaca invazia de biti! cineva sa ne faca din nou fericiti…”
“Cateodata mi-e frig… cateodata mi-e foame…. Cateodata mi-e lene… cateodata mi-e sete… Cateodata visez, uneori aberez… ca viata-i frumoasa dar cam plicticoasa… Cateodata mai dorm, cateodata mai mor…” Mi-e lene sa scriu mai mult…. ajunge si atata…. ……………………………………………………………………………… Si uite asa s-a dus si ceva ce s-ar putea numii week-end-ul meu din mijlocul saptamanii…. s-a dus…. tomorrow is another day… a funny-nice day…
Un blog pentru voi…. Am obosit…. am obosit sa privesc in urma, am obosit sa analizez, am obosit sa ma enervez,….am obosit pur si simplu…. Viata dintr-o data nu mai este usoara, viata a devenit grea si complicata, si asta, si datorita voua…. Lucrurile nu ar fi trebuit sa stea asa… eu, una, nu asa credeam ca va fi… probabil, eu am fost mai naiva…. „intelege mai fato……intelege ca viata mai joaca si feste, intelege ca nu-i, chiar nu-i o poveste…” Nu stiu de ce s-au schimbat lucrurile, si sincer vorbind, chiar nu am inteles!!! Este peste putintele mele sa inteleg de ce totul a devnit diferit… Nu am vrut asta nici o secunda… si nici nu am facut eu
A trecut un an de la primul blog. Scriam atunci o poveste primita pe mail de la cineva, cu niste maimute… niste prejudecati… niste oameni….. Adevarata poveste…. si trista daca te gandesti… Un blog dupa un an de la primul blog… un blog cat toate blogurile, cat pentru un an de zile, un an care a fost oricum ,numai nu cum ma asteptam… ciudatel… plin de neprevazut, desi el, intr-o foarte mare masura se arata a fi un an previzibil, un an ca toti anii, un an… Dar nu, nu a fost asa, si iar m-a surprins, ca si anul trecut de altfel, caci nici el nu a fost asa cum as fi crezut…. N-au semanat anii astia intre ei…
Speranta firava.. ramane in cutie, Cand relele toate spre noi se reped…. Speranta inseamna.. numai tarie.. Si viata ce se mai poate trai… Speranta pentru voi ce care mancati paine neagra si cersiti la colt Speranta pentru cel mare, cel tare dar si pentru cel ce mai are vre-un rost …..
Un blog mai optimist… in care imi iau dreptul sa ma bucur… sa ma bucur ca exist, sa ma bucur ca existi… sa ma bucur ca a fost odata vara… ca a fost candva si mai de mult primavara, si mai de curand toamna… iar acum s-a strecurat, cam ne bagata in seama la inceput, mai ales ca se cam pitieste dupa ceata, si iarna… n-am asteptat-o dar ea tot a venit… si daca tot a venit mai tarziu un pic, s-a gandit sa nu vina cu mana goala… a adus ea si suparari si poate putina tristete, dar numai putina… pentru ca a adus si multe bucurii, si multa viata, si multe si felurite lucruri frumoase… Imi iau dreptul sa
E tarziu in noapte, dar nu foarte tarziu… mi-e somn si sunt obosita si iar nu sunt lasata sa dorm de ceva sau cineva sau poate si de una si de alta… Iar vin si spun ca nu s-a schimbat nimic… e aproape totul la fel, eu sunt aproape la fel… doar un pic schimbata… situatia e apropae la fel daca nu chiar la fel…. in concluzie, e totul cam la fel… adica la fel de aiurea… adica vremurile s-au schimbat situatiile sunt aceleasi… ce oribil… nu ma surprinde asta prea tare… ma asteptam sa fie cam la fel dar parca speram sa fie un pic mai diferit…. nu, nu este…. Sper totusi in niste vremuri si mai bune… cu
Am obosit, m-am plictisit, vreau altceva… si cand chiar se intampla altceva, ma sperii si nu mai vreau altceva… ca la urma urmei era bine si inainte chiar daca de fapt era prost… ce tampenie!! Voua nu vi se pare??…. N-am mai scris de mult, n-am mai avut despre ce… nici acum nu e mare lucru de zis… se intampla altceva… ma sperii… o sa-mi treaca… Ce altceva ar putea fi… Cred ca sunt cam sperioasa… uneori imi trece… mi-e frica… uneori… alte ori e bine… Viata asta e o poveste… uneori cam colorata alte ori cam anosta… oamenii nu sunt niciodata multumiti… ca de ce nu se intampla… si cand se intampla de ce se intampla… ca de ce
Nu stiu de ce am privit cu atata pesimism pana acum viata, pentru ca nu e drept… A fost o vara misto… super misto si nu-mi vine sa cred ca pana la urma am facut ce am vrut… tot ce-am vrut, desi unii parca nu vroiau sa ma lase… Trebuie sa stii sa privesti viata din punctul care trebuie, trebuie sa fie o parte buna in tot ce se intampla, trebuie numai s-o vezi, sa stii sa o vezi… E soare afara si e cald si asta ma face sa-mi aduc aminte ca viata e cateodata de gasca… ca vrea sa se distreze impreuna cu tine… distractia e acolo unde o vezi tu, nu e intotdeauna acolo unde pare ca ar trebui sa fie…
E soare, e frumos, e mai cald ca zilele trecute si la radio e numai muzica buna….. Ce viata… De ce nu e asa in fiecare zi??? Ce misto…. ce bucurie, ce veselie…… Vroiam sa scriu despre altceva… dar nici nu mai stiu despre ce, asa de fericita sunt ca e soare afara!!
E tarziu şi e ciudat, am un “feeling” ciudat. Nu m-am mai simţit aşa de ceva vreme, mă simt ca pe vremuri, ca în vremurile ceva mai vechi, când faceam ceva şi viaţa nu se arăta aşa de inutilă… cateodata încep sa trăiesc din nou, alteori sunt total moartă… am murit cândva, sau cel puţin o parte din mine a murit cândva, iar ce-a mai rămas e o parte mică, o parte care mă mai ajută doar sa mănănc şi să beau şi uneori, rareori, să şi gândesc… asta pentru că nu prea mai am nevoie să gândesc, creierul meu se atrofiază treptat, din ce în ce mai mult, si cu atât mai mult că nici nu prea îl mai folosesc… Vegetez….