E soare, e frumos, e mai cald ca zilele trecute si la radio e numai muzica buna….. Ce viata… De ce nu e asa in fiecare zi??? Ce misto…. ce bucurie, ce veselie…… Vroiam sa scriu despre altceva… dar nici nu mai stiu despre ce, asa de fericita sunt ca e soare afara!!
E tarziu şi e ciudat, am un “feeling” ciudat. Nu m-am mai simţit aşa de ceva vreme, mă simt ca pe vremuri, ca în vremurile ceva mai vechi, când faceam ceva şi viaţa nu se arăta aşa de inutilă… cateodata încep sa trăiesc din nou, alteori sunt total moartă… am murit cândva, sau cel puţin o parte din mine a murit cândva, iar ce-a mai rămas e o parte mică, o parte care mă mai ajută doar sa mănănc şi să beau şi uneori, rareori, să şi gândesc… asta pentru că nu prea mai am nevoie să gândesc, creierul meu se atrofiază treptat, din ce în ce mai mult, si cu atât mai mult că nici nu prea îl mai folosesc… Vegetez….
Am sufletul plin de tristete…, am cosmaruri…. din cand in cand visez tot felul de lucruri… lucruri, pe care, poate, as vrea sa le fac, poate ar trebui sa le fac,… niciodata n-am curaj in viata reala… dar e urat… am sufletul plin de tristete din cauza lor…. E urat sa inseli… e urat sa nu fii sincer… e urat sa nu fii fidel…. e urat sa tradezi……. atunci cand inseli pe cineva esti vinovat, din pacate si atunci cand esti inselat, esti la fel de vinovat… nu stiu cu ce am gresit… nu stiu daca sunt inselata sau am inselat… e complicat, as vrea sa uit totul… as vrea sa iert si sa fiu iertata…. as vrea sa trec peste
Se vede un colt de soare, undeva departe dar nu prea departe, poate, cine stie, o sa apara tot soarele, poate o sa apara de tot si n-o sa mai fuga nicaieri, n-o sa mai dispara printre norii negrii… poate… cine sa stie…. …………… (17.30) a aparut soarele de dupa nori dar nu de tot, se intrevede o speranta undeva…. sunt si nori urati….
Tot ploua, tot urat e, ….a venit toamna……
A mai trecut o zi…. afara e urat si sta sa ploua, cateodata chiar ploua, nu se poate circula si totul e naspa….. Toamna cica se numara bobocii, anul asta sunt si eu boboaca, sunt un boboc de ratusca urata… sa ma numere si pe mine cineva… in dristor nu mai e nimeni… si asta e cel mai prost cantec……
m-am saturat de patul meu de-acasa… nu mai suport, pe cuvant, nu mai suport, mi-e cald… cearceafurile nu mai imi zambesc… si ce vrei sa fac?, ce pot sa fac?, nu mai, nu mai pot… aceleasi haine zac tacut pe masa… te-am rugat sa-mi speli si mie blugii aia, de trei ori… si parca-mi spun ca nici nu mai traiesc… nu,nu, nu ne mai intelegem, e clar, nu intelegi?!… si-atunci ies afara… no, plec, e clar… e vant si este vara, si ceru-mi spune: ” Fugi, ca eu platesc!”.…………………………….. numai ca n-a fost asa, n-a platit el, am platit tot eu, ca deobicei… si nici nu poate fi altfel, fiecare plateste pentru el, pentru greselile lui, pentru fericirile lui, pentru
A inceput… revolutia!!! Faceti ce vreti, mergeti nu stati, mergeti mai departe… nu va opriti o clipa… e cel mai periculos sa te opresti, nu e bine, nu e sanatos si te urnesti greu mai apoi… Asa ca mergeti spre necunoscut, mergeti tot inainte si nu priviti inapoi, nu judecati pe nimeni, nu comentati nimic, nu interpretati nimic…….. E chiar bine asa, e cel mai bine,…. o sa fie bine…
Nu se mai poate!!! Trebuie sa luam atitudine! In vata vietii, in fata sortii, in fata oricui sau a orice… Nu merge asa, nu se schimba lucrurile daca nu le schimbi, nu poti sa stai si sa te uiti si sa astepti sa se schimbe lucrurile, sa astepti sa iti faca altul treburile, nu poti sa stai si sa dormi si sa te astepti sa se trezeasca altul pentru tine dimineata, nu merge asa!!! Nu poti sa astepti sa-ti traiasca altii viata! Asa ca hai sa ne trezim la viata, hai sa nu ne mai plangem de mila, hai sa facem ceva in orice privinta!! Hai sa traim oricum ar fi, hai sa ne miscam, sa umblam, sa facem orice,
Hai sa iesim din letargie, hai sa iesim din rutina rea… sa trecem la una mai buna… hai sa nu mai judecam pe nimeni… ce stupida e viata… s-au dus norii de furtuna… se strang altii… eu vreau REVOLUTIE… si tot incerc sa incep una… e greu… e greu sa iesi din rutina…e greu sa schimbi lucrurile… te obisuniesti cu orice, rau sau bine, si dupa nu mai vrei sa schimbi… asta pana chiar reusesti sa te urnesti… si atunci te obisnuiesti cu noul, care treptat nu mai e nou si care devine si el vechi, ponosit, prafuit si intr-un final devine rau… macar schimbi un rau cu alt rau… faci o variatie de rele… de ce sa pierzi timpul
Mi-e somn… si tare as mai vrea sa dorm… sa dorm mult… sa dorm pana tarziu… sa ma trezesc in alta parte… Viata mea acum e altfel decat acum juma de an… Nu stiu daca e mai buna sau mai rea dar sigur e diferita… privesc inainte si nu vad nimic, privesc inainte si nu vad pe nimeni, privesc inapoi si nu mai e nimeni… oamenii au disparut… lucrurile au disparut… totul e altfel si parca e la fel… si totusi pare diferit… Ce e adevarat si ce nu? si cum aflam asta? Stie cineva sa demonstreze?? Mi-e somn… si nu mai stiu ce sa fac… Mi-e somn si parca nu pot sa dorm… (scris cateva zile in urma, si
Au mai trecut ani si am redescoperit aceleasi lucruri vechi, aceleasi vechi prostii… a fost, s-a dus… nu se mai intoarce… nici nu vreau, nici nu se mai poate… si la urma urmei ce rost ar mai avea daca tot nu mai are nici un haz? Acum cautam hazul in alta parte, cica nimic nu se va schimba si cand colo s-a schimbat totul. Nu-mi prea plac schimbarile dar pana la urma le accept si sunt bine venite… nu putem imbatranii tot la fel, trebuie sa se mai schimbe cate ceva… problema mea e alta, de ce se schimba lucrurile bune in loc sa se schimbe lucrurile rele?? si totusi raspunsul exista… nu se schimba lucrurile bune, se schimba alea