La umbra palmierului, c-o perlă-n ureche, cânt la chitară, privind puzzle-uri și gândind la psihologie… Ce oare pot să mai visez, dacă aceasta e realitatea? Oglinda alcoolului zice că dacă am ochii sticloși înseamnă că sunt beată… Eu spun că e doar o parapantă…. :)) Vă mulțumesc tuturora, noapte frumoasă…
Ar trebui să pot să-mi urlu fericirea, dar nu în rate…. Sunt uimită de ceea ce mi se intampla, lucruri frumoase mă înconjoară și sunt mai detașată ca niciodată… uite că se poate. Deocamdată îmi plătesc un credit vechi de tot, pentru o fericire foarte, foarte nouă. Ce n-am visat că o să trăiesc vreodată, e aievea, e aici… Deși nu e nimic care să-mi spună că totul o să fie bine, sunt absolut convinsă că așa va fi… Zilele trecute am trăit aproape un miracol, care a devnit cu atât mai spectaculos cu cât mi s-a părut natural și firesc…
18 mai 1984 – 18 mai 2009
Iar, pentru a câta oară, îmi sunt înţelese vorbele aiurea, pentru a câta oară, oare, îmi întoarce cineva vorbele pe toate feţele şi caută sensuri dincolo de ce se vede. Dar caută degeaba, nu e nimic, nu e nici un mesaj secret acolo, este exact ce scrie… Nu înţeleg care e ideea. Ce ar trebui eu să înţeleg de aici? Cristina mi-a scris un comentariu şi din grabă să-i răspund l-am şters L Spunea ea că e uşor să-ţi faci prieteni şi că e greu sa-i păstrezi. Nu cred că în blogul meu era undeva, ceva referitor la prieteni. În nici un caz, nu prietenilor le dădeam “ignor”. Nu despre prietenii mei era vorba atunci cand spuneam că nu îi
Şi fuga e uneori o soluţie, fuga de “ei”… deşi nu prea poţi scăpa nicaieri…. Undeva departe, la un capăt de lume poţi încerca măcar sa-i ignori, să le întorci spatele sau chiar să le zici “nu îmi pasă de tine…” Să faci chiar ce vrei tu, să nu îţi mai pese chiar de nimic, pentru că, oricât de greu ar fi să crezi, chiar nu contează nimeni şi nimic… şi oricât de aglomerat ar fi, poţi să fi singur sau poţi fi printr prieteni, nu te mai intereseaza oamenii, prejudecăţile lor stupide, absurdul situaţiilor şi chiar nimic, nimic altceva…. Un mare “ignor” tuturor celor care vor să ma facă să cred ca aşa ceva nu e posibil nici măcar
Unii oameni se cred intersanţi, deştepţi şi frumoşi si fir-ar să fie de viaţă, nu sunt! Sunt si urâţi şi plicticoşi si stupizi!! Mereu am crezut că dacă ar sta măcar o clipă în loc să se gândească, si-ar da seama măcar de o parte din astea, dar nu, ei nu pot să stea, nu pot să gândească, trebuie sa alerge să prindă mâţa de coadă…. M-am săturat din nou de toate astea! M-am săturat şi plictisit de “ei”, de toţi aceşti “ei”!
A plouat azi, a plouat mult, mai ales pana dupa-amiaza… Asa si trebuia. A fost urat de duminica dupa amiza pana acum… De duminica de cand a murit Pittis… Ar mai trebui sa ploua mult de acum in colo pentru el, pentru noi,…. Se spune ca atunci cand moare cineva si ploua la inmormantare, este pentru ca ii pare rau ca pleaca dintre noi. Acum a plouat tot timpul. Mai avea multe de facut, trebuia sa mai fie langa noi. Eu una, ma simt tradata, dar nu de el ca a plecat, ci de cel care ni l-a luat… Sunt trista si asa va fi mult, foarte mult timp de acum incolo… Ploaia care va veni Le va potopi pe
Si uite asa se cam duce concediul meu…. Primul meu concediu, de om mare…. A fost frumos, intersant, pe alocuri palpitant. Am vizitat tot felul de orase, cetati, biserici, am facut comparatii, mai putin poze. Am dormit din loc in loc, dar nu la cort. N-am fost la mare dar totusi am dormit si pe saltea de apa (fie vorba intre noi, nu mi s-a parut asa de grozav cum se spune ca e). N-am mers cu trenul, doar cu masina, dar ne-am intors la 180 de grade pe sosea….Am fi putut sa nu mai fim dar suntem… Am baut un vin, inca mai beau, dintr-un pocal pictat cu vopsea pt vitralii…. Fiecare are fantezia sa, eu am avut
Blogul de miercuri…. Nu mai am nici timpul și nici inspirația de altă dată să scriu bloguri. Acum îmi pare ceva mai complicat, sentimentele și gândurile mele sunt mult mai greu de exprimat… Și totuși, poate nu e chiar așa… Numai că timpul fiind mult mai puțin, subiectele sunt mult mai multe și nu mai știu cât și în ce fel sa le transpun aici. Trebuie sa fac o alegere și alegerea aceasta mă depășește. Nu pot să iau o decizie. Ar fi ma simplu sa aleagă altcineva. Ar fi atât de simplu… Așa zic acum, dar peste tot în viață am fost atât de revoltată atunci când cineva vroia să decidă altceva pentru mine… Și totuși… nu e chiar
Ar fi trebuit să fie cel de-al 97 –lea blog, dar nu mai este, este primul blog dintr-o serie nouă. Nu este un nou început, este o continuare în alt fel. Cât de diferit? Nu stiu. Asta o să hotărăsc pe parcurs. Deocamdată…. Nimic important….. Tot felul de gânduri dau năvala din mintea mea, să le aștern cumva aici. Habar n-am ce să scriu… Mă gandesc la viitor, de fapt la vară… Privesc pe fereastră și mă gândesc că nu m-am visat niciodată aici, aici în acest moment al vieții mele. Oricât de previzibilă ar fi fost viața mea nici o secundă nu mi-am imaginat-o așa. Lucrurile par a fi cu totul altfel. Nu aș fi crezut că o să
Si uite asa se cam duce concediul meu…. Primul meu concediu, de om mare…. A fost frumos, intersant, pe alocuri palpitant. Am vizitat tot felul de orase, cetati, biserici, am facut comparatii, mai putin poze. Am dormit din loc in loc, dar nu la cort. N-am fost la mare dar totusi am dormit si pe saltea de apa (fie vorba intre noi, nu mi s-a parut asa de grozav cum se spune ca e). N-am mers cu trenul, doar cu masina, dar ne-am intors la 180 de grade pe sosea….Am fi putut sa nu mai fim dar suntem… Am baut un vin, inca mai beau, dintr-un pocal pictat cu vopsea pt vitralii…. Fiecare are fantezia sa, eu am avut un