Afara e frig ca intr-o dimineata rece de vara la munte… As fi vrut sa fiu acolo, dar sunt aici. Asta e! Nu le poti avea pe toate 🙁 Am scapat de examene totusi. Desi ar trebui sa fiu mai entuziasmata, nu sunt. Imi aduc aminte ca era intr-un manual de romana de prin scoala primara o poveste. Nu mai stiu cum se chema, dar era cam asa. Un barbat isi trimite baiatul foarte lenes sa munceasca. Baiatul in loc sa se duca la munca, s-a dus la mama lui, i-a cerut bani si dupa a stat degeaba toata saptamana. La sfarsitul saptamanii s-a dus la taica-su sa-i dea banii pe care ii “muncise”, numai ca taica-su s-a prins ca
Era cat pe ce sa uit ca azi e miercuri si ca trebuie sa avem o poza 😛
Imi plac zilele care se termina altfel decat incep. M-am trezit atat de greu si fara chef, as fi dormit pana cand zilele s-ar fi terminat, dar asta nu e posibil nici chiar pentru mine. As fi stat ca o leguma si as fi vegetat uitandu-ma la Nip Tuck toata ziua. (O noua obsesie din care mai am de vazut doar doua serii :-P) Dar n-a mers, n-am fost lasata in pace si a fost mai bine asa :))) Am iesit pana la urma in oras si am savurat un vin alb, atat de rece… dar cam dulce desi era demisec… n-o sa mai beau alta data Beciul Domnesc… Da, prieteni sunt si ei buni la ceva, sa te mai
Casa roz e un restaurant in drum spre dentist, pe care l-am apreciat la intoarcerea de la dentist. Va recomand placinta de mere cu inghetata! Este delicioasa! Am mai incercat si ceva feluri de pui, dar astea depind de gust. Mai dulci, mai sarate, mai cu rosii… N-am incercat si papanasi si clatite… De ce Casa roz?! Pentru ca noi vrem sa va facem viata roz… sau cam asa ceva scrie pe meniu. Casa roz, un restaurant intr-o casa roz, destul de cochet, chiar daca e un restaurant de cartier, undeva pe Apusului, si unde servirea este destul de buna si chiar si preturile cred ca sunt ok…. Lasand la o parte atata roz (nu sunt neaparat un fan al
E greu cateodata sa iei decizii. Mai ales pe cele bune si corecte. E mai simplu sa faci prostii, e mai simplu sa fii impulsiv si sa faci ce iti trece intr-o secunda prin cap. Mereu ai impresia ca o sa le poti indrepta pe toate la un moment dat. Ca iei acum o decizie gresita, dar o sa vina si vremea cand o sa faci alegerile corecte. Nu stiu daca vine si vremea asta vreodata. La mine nu prea a ajuns. Acum, de data asta, este vorba de o decizie care miauna. Habar n-am daca e o decizie buna, habar n-am daca nu e prea mult pentru mine, pentru noi. Habar n-am daca o sa iasa ceva din toata
Nimic nu e ce pare, o schimbare pluteste prin aer printre fulgere, poate totusi o sa fie bine… Poate totusi o sa fie altfel… Nu am de unde sa stiu, dar nu pot sa nu-mi asum si riscuri. Totul e o provocare mai mare sau mai mica. Poate intr-o zi o sa o iau de la capat, dar asta e o alta poveste…
Azi am facut un cheesecake si am dat un examen. Am muncit mai mult pentru prajitura decat pentru examen, logic :)) Cam asta e ce a iesit plus un 10 😀 Probabil o sa fie mai usor sa imi deschid bistro-ul unde sa se poata manca asa ceva, decat sa ajung un psiholog in adevaratul sens al cuvantului :)) Pana sa reusesc una sau alta, ma caut printre cioburi. Poate am sa ma gasesc…
Dupa ceva timp, ma simt fericita. Nu am un motiv anume sau poate am toate motivele din lume, dar ma simt fericita. Nu s-a schimbat mare lucru si totusi s-ar putea schimba toate. Nu e nimic, e doar un sentiment, daca stai si te uiti de afara totul e la fel, dar nu e chiar asa. Poate intr-o zi or sa inceapa sa imi creasca aripi, cine stie. Aripile pe care le-am avut candva… Poate o sa reusesc….
Stiti cum e cu oamenii, mereu sunt nemultumiti :))) Cateva luni in urma ma plangeam de prea multa iarna, de prea multa zapada, acum ma plang de prea multa caldura. Zilele trecute murind de cald in casa ma gandeam sa ma duc sa deschid geamul sa intre niste frig, avand in minte aerul ala rece de iarna care iti intra in oase si care in loc sa te paralizeze de trezeste si te face sa fii mai viu ca niciodata. Azi e un pic mai racoare si adie vantul, deci ne putem duce cu gandul, chiar daca nu e cazul, la toamna… O poza dintr-o toamna superba la Munchen….
De cativa ani buni 15 iunie, ca si 15 septembrie, nu mai reprezinta mare lucru pentru mine. Nu mai este nici un sfarsit, nici un inceput de an scolar. S-a terminat. Mai intai de toate pentru ca anul universitar e decalat fata de cel scolar, iar mai apoi pentru ca nici cel universitar nu mai prezinta nici un interes. Este adevarat ca mai sunt inca studenta… dar e o altfel de studentie decat prima studentie… Ma incearca totusi o nostalgie… Cu cata ardoare asteptam acest 15 iunie! Cu cate bucurie asteptam sa scap.
O stiti pe aia cu Nici o fapta buna nu ramane nepedepsita!! ?? Stiam si eu ca e adevarata, dar cateodata tot mai sper sa scap. Nu stiu de ce m-am legat la cap daca tot nu ma durea pe mine. Am vrut sa impac si capra si varza si am sfarsit prin a ma enerva eu! Eu, aia cu fapta buna, pe care nici capul n-o durea… Asa imi trebuie!! Noroc ca mi-am cumparat carte de la targ: Toate familiile sunt psihotice :)))) Data viitoare promit sa stau in banca mea 😀 Later Edit: Hai ca n-a fost chiar atat de rau :)) Ia sa mai indulcim un pic situatia 😀
Caldura mare, mon cher!! spunea Caragiale si cred ca nici nu era atunci atat de cald ca acuma. Caldura peste tot. Te prinde, te invaluie, de doboara si te lasa in nefiinta, la umbra cu o durere grozava de cap. M-a prins caldura rau azi langa un cires. Am tot incercat sa ma pitesc dupa un cercel sau altul de cirese bine copate, dar nu am reusit. M-a doborat! Am obosit 🙁 S-a mai dus o saptamana si sunt doar cu un pic mai putin obosita ca la sfarsitul celei trecute. Ma asteapta o saptamana destul de aglomerata…. Am terminat Buna seara, Melania! Urmeaza Woody Allan…Inca mai simt in aer de departe un miros puternic de tuberoze proaspete… Caldura mare