Sunt cam obosita dupa 2 zile la Paris. Acum chiar nu sunt in stare sa va povestesc despre toate, dar zilele viitoare sper sa ma adun si sa scriu. Am ajuns la Paris ieri pe la 3 si ceva si pentru ca hotelul e pe cealalta parte a Parisului fata de aeroport, iar eu nu aveam chiar asa multe bagaje, am hotarat sa mergem prin centru. N-am intrat prin muzee si alte cele, am vazut lucrurile doar pe afara… Frumos rau as spune, mai ales pe malul Senei, desi mirosul pe alocuri te cam nenoroceste… Vaporase pe Sena sunt cu foarte multe si pline, pline in week-end cel putin. Seara cele mari sunt orbitor de luminate.
Sunt obosita si nu mai am chef de nimic…vreau doar sa dorm si sa visez frumos, vreau o minue si numai lucruri bune… Am facut cate ceva azi si poate reusesc maine sa si plec… sunt socata ca nu sunt panicata, asta nu e bine :)) incerc sa nu ma gandesc, sa nu mai gandesc prea mult, sper doar sa ma descurc si sa nu mai ploua… Va mai povestesc si maine si dupa mai vedem ce mai facem… Noapte frumoasa!
Beau un pahar de vin si incerc sa va scriu o poveste… despre mine… sper sa ma si fac inteleasa. Nu sunt omul deciziilor rapide, sau cel putin nu sunt omul deciziilor rapide de un anumit fel. Nu pot sa zic da sau nu instant, desi e un paradox pentru ca am o impulsivitate dezvoltata destul de bine pe alocuri. Pot sa iau decizii usoare instant, pot sa las si pe altii sa ia decizii pentru mine, dar cand vine vorba de o decizie mai grea, staaaauuu si ma gandesc pana trece valul. Ma enerveaza teribil cand imi sunt impuse deciziile grele. Cand altuia i se pare ca e evident ca ar trebui sa fac intr-un fel si nu intelege
Exact asta e poza zilei de azi. Poza originala era o poza normala, dar eu am prelucrat-o ca sa reprezinte mai bine ziua… si de data asta avem si o intrebare care o sa vi se para stupida: sa ma duc sa vad lucrurile mai de aproape sau nu?
Am vrut sa scriu in seara asta despre cat sunt eu de indolenta, de groaznica, despre cat ma urasc. De ceva vreme atunci cand ma gandesc sa scriu despre lucrurile astea imi vine in minte un text pe care l-am scris cu vreo 2 ani in urma. Lasand la o parte faptul ca este despre mine, textul mi se pare foarte misto scris. L-am cautat in arhiva personala sa-l public si pe blogul asta si recitindu-l tot mi s-a parut foarte tare scris, dar mi-am dat seama ca nu ma mai urasc asa de tare. Parte din lucruri sunt la fel de adevarate si azi, parte din lucruri sunt mai putin adevarate, dar eu oricum nu mai simt ura asta
Ok, sunt fericita!!! Se pare ca am avut succes cu cea de-a doua comanda de bunatati, ceea ce ma face foarte, foarte fericita. Abia astept sa am alte si alte comenzi 😀 Stau si ma gandesc cat e de grozav sa-ti fie apreciata munca. Nu stiu din ce timp, de cand am asta in minte, dar stiu ca intotdeauna trebuie sa-ti faci treaba bine. Stiu ca daca tot te apuci de ceva, indiferent daca iti place sau nu ceea ce faci, cel mai important este sa-ti faci treaba cat se poate de bine. Si cam asta am facut intotdeauna. Nu mi-au placut toate joburile mele de pana acuma, unele poate chiar deloc, dar nu m-am abatut de la acest principiu
Mi-e dor de mine, de tine, de noi si de toate, mi-e doar de ce a fost si de ce n-a fost, mi-e dor si doare… Am rau de inaltime si totusi am zburat pana departe, mi-e frica de inaltime si totusi am zburat cu o parapanta… Mi-e frica rau, rau de pisici si totusi un motan se plimba prin casa…… Incerc sa ma vindec de toate… Incerc sa merg mai departe… Va iubesc pe toti si pe toate… noaaaapte frumoasa….
Nu pot sa scriu la Papa la Ile zilele astea despre ce minunatii am facut pentru ca nu am aparat foto sa pozez frumusete de biscuiti demential de buni, dar pentru ca Cip mi-a trimis ceva poze de la Paris o sa va arat si voua cateva. Pe de alta parte ma tot gandesc zilele astea la mica mea aventura in bucatarie. Chiar o sa mearga vreodata treaba asta de care m-am apucat?! Am vreo sansa…?! Imi aduc aminte ca era in Alchimistul ceva care spunea ca inceputul e mereu favorabil, ca tot Universul conspira pentru a ti se implini visul. Abia mai apoi Universul te pune la incercare. Inceputul meu este favorabil, tot Universul conspira pentru ca biscuiti mei
Azi e deja ieri… Scriu cu intarziere pentru ca abia acum am gasit timp. Am fost agitata rau si am vorbit asa mult ca am gura teribil de uscata. Vorbesc despre planuri si vise, vorbesc despre atat de multe… Sunt obosita, dar fericita. Sunt teribil de fericita cand lumea imi apreciaza bunatatile. Imi creste sufletul mare, mare, mare!!! Si cu sufletul asta mare de tot plec la drum sa fac alte si alte bunatati 😀 Am primit asa niste complimente la adresa biscuitilor cu cacao si nuca de nici nu va puteti inchipui!!! Poze nu am inca pentru ca aparatul meu a fugit un pic la Paris impreuna cu Cip 😛 Acum ma retrag la somn pentru ca maine muncesc
Am fost o zi atat de friguroasa de toamna, cu pateuri cu branza si biscuiti cu cacao, cu vin fiert cu miere si scortisoara si o cada plina cu spuma, lumanari mirosind a ciocolata si a mere cu scortisoara. N-a fost nici pe departe o zi perfecta, dar a fost o zi frumoasa… Acum sunt doar obosita…
Un buchet mare de liliac ramas dintr-o primavara frumoasa pentru toti sarbatoritii zilei… La multi ani!!
In seara asta nu am idee despre ce sa bat campii si nici alti oameni nu ma ajuta cu idei. Mi-e somn, cam asta e treaba. Am avut o zi de lancezeala aproape totala si mie mi-e somn. Nu am un tel, nu astept nimica. Vreau sa ma apuc de o nebunie si nu stiu cum sa incep si nici daca lucrurile vor merge vreodata. E o nebunie, o mare, mare nebunie. Stiu asta si mai sunt si alti oameni care sa imi spuna asta cand eu nici nu am plecat la drum. Sunt oameni specializati in lucruri de genul sa distrugem alti oameni, sa le distrugem visele si sa-i calcam si pe ei in picioare eventual, ca sa nu