Am citit-o mai devreme pe Prințesa urbană scriind despre rost și inevitabil m-am gândit la al meu. M-am gândit inevitabil la toate discuțiile astea pe care le am de mai bine de 2 ani despre ce ar trebui să fac eu. Am avut discuțiile astea cu toată lumea, cu toți prietenii, cu Cip… Una din prietene chiar mi-a spus ca n-aș fi eu daca nu mi-aș pune atâtea probleme, că dacă n-aș avea nici o problemă, aș avea o problemă că nu am probleme. Nu știu exact care e adevărul. O problemă am.
Am sentimentul că n-am nici timp să respir, dar n-am făcut mare lucru. Dar o să fac :)) Zilele astea mi-e teamă că n-am să reușesc să debitez filozofii prea deștepte, ocupată fiind cu sesiunea și bucătăritul pentru ziua mea și-a lui Luca 😀
Ei bine am ajuns și azi, ziua în care împlinesc 27 de ani! Nu am să trag azi concluzii, n-am sa vă povestesc de fapt nimic, doar că în fiecare an mama îmi ia bujori și e un lucru care se întâmplă de foarte mulți ani. Ar fi fost firesc să am pentru poza zilei de azi bujori, dar am ales iriși. Am ales așa pentru că în seara asta merg să ascult Iris la Festivalul Club A. Îmi doresc o seara frumoasă alături de niște prieteni dragi și sper că în zilele ce vor urma să reușesc să mă vad cu toți prietenii mei dragi pentru a mă sărbatorii. La mulți ani! Dacă vreți să citiți ce scriam despre
M-am enervat eu un pic azi la examen, dar am trecut până la urmă peste și am ajuns în centrul vechi la Festivalul Club A și uite așa le-am uitat pe toate. Și ce le-am mai uitat când am cântat din toți rărunchii toate cântecele Cargo. Toate, toate, vers cu vers, pe toate le-am cântat/urlat 😀 Acum de ce să nu recunosc, am cântat și cu Țapinarii și Sarmalele Reci. Un pic de tot chiar și cu Spitalul de Urgență. Am avut o seara grozavă și am știut că pentru mine cântă când cei de la Cargo au cântat E cântecul meu preferat și mereu îl simt aproape, iar acum când e foarte aproape ziua mea vi-l dedic și eu
Afară soarele e cât casa și e primăvară. Primăvara mea de mai, când totul e verde, când e cald, dar nu prea cald, când aerul miroase a speranță și-a amintiri. Atât de mult iubesc aerul ăsta de primăvara de mai… Cu toată agitația de săptămâna trecută am impresia că nu am mai fost acasă de o groaza de timp… dar gata, am scapat, iar acum încep sesiunea. Ultima! Mâine am primul examen. În urmă cu 5 ani terminam facultatea 😀
Se întâmplă în viață să faci și lucruri pe care nu credeai să le faci sau care nici nu-ți plac. Se întâmplă în viață să ai totuși însă prieteni pentru care merită să le faci… 🙂
Pentru unii numărătoarea a ajuns la final. Încă un punct și de la capăt. Mâine mergem la petrecere. A sosit momentul cu felicitările, masa și dansul. Zic să facem bine și să ne veselim și noi pentru ei. Mâine va fi o zi luuuuungă… Noapte frumoasă…
A mai trecut o zi si parca n-am facut nimic. Sunt un pic incremenita in proiect, dar astept sa treaca perioada asta… sa treaca zilele de prea multa agitatie complicata… sa trec apoi la altele…
Cât pe ce să uit că am promis numai flori luna asta și era să aleg o cu totul altfel de poză. Noroc că mi-am amintit. Am ales narcise galbene și frumoase cum îmi plac mie, cu clopoțeii portocali. Așa cum le vedeți eu le-am găsit ascunse undeva prin Lyon…