Cine știe, poate săptămâna viitoare la poza zilei o sa am o poză făcută în sens invers 😉
E târziu și eu trebuie să mă culc, dar nu pot să ratez momentul să mai înșir aici câteva cuvinte. Sunt la Paris de o lună. Am plecat de acasă pregătită să rămân aici trei săptămâni și întâmplarea (sau poate soarta sau mai știu eu cine) a făcut să mai rămân încă patru. Acum au trecut deja patru și deja încep să întrezăresc sfârșitul. Nu vreau încă să mă gândesc la întoarcere așa că mă gândesc la zilele care mă așteaptă și pentru care mi-am pregătit o alergătură destul de mare.
Nu e poate nici cea mai reprezentativă, nici cea mai reușită poză făcută azi, dar eu când am făcut-o m-am gândit s-o pun pe blog… Mie mi-a plăcut! P.S.: A se observa că nu se zarește nici măcar un pic turnul 😀 deși, să știți că aveam și poze cu ceva parte din turn 😉
La mulți ani, Majestate! sursa foto
Offf, cum m-am mai laudat eu că am să scriu, am să fac, am să dreg și n-am făcut nimic… Lasă că nu-i așa grav, nu m-a așteptat nimeni în ploaie și frig să vin cu textul și eu n-am venit. Nu-i frumos oricum ce am făcut, dar trece. Toate trec, mergem mai departe…
Sunt de aproape 3 săptămâni la Paris, am scris pe blog de 3 ori și am 3 poze cu Turnul Eiffel și cică nu-mi place 😀 Nu, nu-i vreo obsesie, doar că mi-a ieșit bine prin poze… Poza de azi e făcută chiar azi… (cea de acum 2 săptămâni cu turnul noaptea e făcută chiar în miercurea aia, așa s-a nimerit să fac poze cu turnul miercurea).
Pentru că iar n-am mai scris de mult timp o să fie o postare lunga și cu talmeș-balmeș… pentru că așa le amestec eu pe toate…
Am tras chiulul de la scris, dar vă arat totuși o poza în seara asta…
Maine în zori plec. Când mulți încă nu vor fi deschis ochii eu am să fiu deja departe. Acum trebuie să îmi strâng lucrurile, să mai fac ce mai am de făcut și la sfârșit sau printre picături să pun lucrurile în ordine. Mi-am luat o mică pauză între treburi și am venit la laptop să văd ce mai zice lumea, netul… și mi-am dat seama că nu zice nimic, așa că am intrat pe blog să scriu asta aici. Uff! Ce bine e să ai blog și să poți scrie pe el ce vrei… sau măcar pe aproape… Eu sunt tristă azi și îmi dau seama că viața e tristă deși afară e soare și eu mâine o să
N-am dispărut de tot, doar am fost un pic ocupată si un pic plecată. V-am adus de pe acolo trandafirii ăstia frumoși ce n-am văzut…
Toată copilăria mea, ba chiar și mare parte din adolescență am ascultat discuri la pick-up. Discuri cu povești, cu muzică, cu scheciuri. Le-am ascultat de atâtea ori că le-am invățat aproape și chiar dacă pe unele dintre ele nu le-am mai ascultat de foarte mult timp, mi-au rămas bine întipărite în amintiri. De multe ori în viață sunt situații în care-mi aduc aminte de scheciurile astea geniale… și întotdeauna când văd poza asta mă găndesc la câta-i Dunărea cu tot cuprinsul ei de cantitate… E adevărat că în scheci e vorba despre cuprinsul de cantitate al Mării Negre 😀
Între Parisul de anul trecut și Parisul de anul ăsta… N-am apucat niciodată să sortez cele 4000 de poze, dar totuși am reușit să găsesc acum o poză plină de amintiri…