Daaaaaa! Home, sweet home! Am ajuns acasă în anul în care am fost cel mai mult plecată. Mai durează până ”acasă” o să fie altundeva. Eu oricum mă adaptez așa de repede și acasă e oriunde sunt. De curând am avut revelația că de fapt ”acasă” e acolo unde am condimente. Nu știu cum să explic foarte clar asta. Adică atunci când am venit pentru prima dată la Paris n-am avut condimente cu mine și nici nu mi-am cumpărat de aici, căci în 12 zile cât am stat atunci am zis că pot să trăiesc și fără condimente.

Habar n-am cum a trecut timpul, dar cert este că n-a mai rămas decât o lună până la sfârșitul anului. N-am avut un plan anul ăsta, o listă cu lucruri de îndeplinit, dar n-a fost un an chiar rău și nici un an total risipit. Nu știu dacă este corect spus că am trăit mai mult clipa și m-am lăsat dusă de val, dar s-ar putea așa să fi fost. Îmi amintesc cât eram de distrusă la începutul anului și mă bucur că măcar în parte mi-a mai trecut.