În sfârșit este 1 martie și teoretic primăvară! Nu e și în realitate căci e frig și urât, dar eu am primit lalele, m-am îmbrăcat în fustă și mă prefac că viața e frumoasă chiar dacă acum nu pare că e chiar așa.
Nu mai pot! M-am săturat de vremea asta. M-am săturat și de toate pozele cu flori cu care tot fac incantații, doar doar o să vină primăvara. M-am săturat și de frig și de zăpadă și de toate. Nu mai știu ce să vreau. Oricum primăvara nu vine decât când are ea chef, oricum lucrurile nu se întâmplă după voința mea! N-am știut ce poză să mai aleg azi.
Vroiam să citesc mai mult decât să scriu, dar sunt obilgată să scriu nu să citesc. E frig la Paris. Aproape că aș fi tentată să zic că e foarte frig. Nu știu de ce aici deși gradele nu-s așa de puține, par totuși mult mai puține. Acum vreo două dimineți deși temperatura era de 1-2 grade se simțeau de fapt -8. La știrile de dimineața la care ne uităm noi spun deobicei minima și maxima. În ziua aia au ținut să ne spună să nu cumva să credem temperatura aia pe care ne-o zic ei că-i minimă că de fapt se simt ca și cum am fi la Polul Nord. Sigur că exagerarea îmi aparține, ei au zis doar
Când eram în RER spre casă, obosită, nu știu cum mi-am amintit de o melodie cu cea mai frumoasă scoică din ocean… Culmea e că am găsit-o pe ipod și am și putut s-o ascult pe tot drumul spre casă. Am zis să aleg o poză cu marea azi și dând năvală să scotocesc după ceva poză cu marea am găsit cea mai frumoasă floare…
Azi e luni… ziua în care niciodată nu mănânc dimineața și îmi beau cafeaua mare la Starbucks după ce mănânc de prânz cu Cip… e ziua în care fac mereu ordine și doar un pic de curățenie ca după asta să facă curat menajera hotelului… ziua în care mereu îmi zic că trebuie să ajung la piscină măcar săptămâna asta și niciodată nu ajung… ziua în care fac cumpărăturile pentru toată săptămâna și uneori cumpăr 10 kg de fructe…
Mă apucasem să scriu și mă plângeam de o groază de lucruri, apoi mi-am dat seama că nu se cade să fac asta lângă frumusețea de poză de alături. Desigur aș fi putut schimba poza, dar o poză urâtă n-am așa că am lăsat poza și mă gândesc să scriu lucruri mai vesele sau măcar nu așa plânâgăcioase. Nu sunt bine, dar o să fiu. Nu așa se întâmplă întotdeauna? Doar că e greu cănd nu sunt bine și nu mă obișnuiesc niciodată cu asta. Ar trebui. În altă ordine de idei mi s-a făcut tare dor de scris. Am avut o perioadă când scriam în fiecare duminică în locul meu preferat cu o cafea în față și un muffin
Nu se mai poate! îmi tot zic de la o vreme gândindu-mă că iar a mai trecut o zi și eu nu scriu nimic. Nu știu de ce e important să sciu. Am sentimentul clar că nu am nimic de zis. Mă întreb când am avut. Nu am cititori fideli, nu mă urmărește lumea, deci nu e important să scriu și cu toate astea scriu de ani și ani de zile. Normal că scriu pentru mine. Fie că mă ajută la ceva: să mă descarc, să îmi clarific gânduri, fie pur și simplu ca să-mi aduc aminte mai încolo. Acum nu știu ce-ar trebui să scriu. E frig! Uite asta e de scris! Că e ca naiba de frig deși
Nu știu ce e cu mine, dar nu mai reușesc să scriu aici. Poate îmi revin și scriu mâine. În rest toate bune. Așteptând primăvara am trecut de la zambile roz la zambile mov…
Imediat după Sf Ion eu încep să aștept primăvara și deși știu că mai e mult până atunci nu mă pot abține să visez la ea. Anul ăsta ca să-mi fac așteptarea mai ușoară mi-am luat zambile să-mi umple viața de roz și camera de miros fermecat. Mai e mult până departe, dar eu stau cuminte și aștept.
Pentru că zilele astea it’s all about coffee and Paris și pentru că mi se pare potrivit ca prima poză de miercuri în 2013 să fie o cană mare de cafea…