Eu mint in fiecare zi. Pe mine, pe tine, pe el si ea, pe toata lumea, dar in primul si-n primul rand pe mine. Daca n-as face asta, nu cred ca as putea trai. Probabil mi-as taia venele sau m-as sinucide in cine stie ce alt fel. Cateodata prind avant vitejesc si zic gata! sa nu ma mai mint! dar in secunda doi, vad in fata ochilor cum se naruieste totul… Atatea minciuni pe care mi le spun intr-un fel sau altul zilnic, ma tin in viata. Nu am curajul sa ma deconectez de la aparate. Sansele sa traiesc dupa deconectare sunt nule… si atunci imi mai spun o minciuna, ca altfel nu se poate…
Exista o sumedenie de prostii despre care scriu si tot scriu, dar nu reusesc mereu sa scriu despre lucrurile faine. Am reusit sa ajung sambata seara in Club A, la Anti-Valentine’s Day – Concert Tapianriiiiiiii!!! Cand eram in facultate mi-am facut destul timp veacul in Club A si, desi imi era tare drag locul, am renuntat dupa facultate sa mai merg acolo… Motivele sunt multiple si foarte diverese… Ultima data am fost acolo de Valentine’s Day in 2007, tot la un concert Tapinarii.
Am dormit o noapte intr-un pat de copil Si-am visat cum rasar flori de foc pe campii, Iar prin ochi de parninti, Se-adunau lacrimi fierbinti. Se facea ca alerg fara noima, pe-un drum Si din stele curgeau mari fuioare de scrum, Iar pamantul stinghier , Nu-si gasea vadul zilei pe cer.
M-am saturat de toata mocirleala de afara… orasul, chiar daca nu e total paralizat, este ingrozitor… e apa si zapada peste tot… nu mai pot… dupa ce ca sufar de lene cronica, sa mai trebuiasca sa ies si din casa pe asa o vreme… oribil…In rest toate bune… am scapat de sesiune cu toate examenele luate si cu note mari, ma tarasc de una singura si la cursurile de italiana… sa vedem ce s-o alege de ele… :)) si astept cu nerabdare concertul Tapinarii din Club A – Anti-Valentine’s Day 😀 si Omul Bun de la Sala Palatului… VREAU PRIMAVARA!!!
Nu mai pot de atata lene…. ma gandesc cateodata seara cum o sa ma trezesc a doua zi dis de dimineata, cum o sa fac curat, cum o sa ma duc la cumparaturi si cum n-o sa mor de foame pentru ca nu mai e nimic in casa de mancare… numai ca dimineata aia nu mai vine… ceea ce se intampla arata altfel… ma trezesc dimineata mai spre pranz (in cele mai multe cazuri) dau drumul la calculator, intru pe mess, pe ferma, pe mail… pe ce-o mai fi… dupa vreo ora, ora si ceva ma gandesc ca poate ar trebuie sa mananc “de dimineata” si caut prin casa ceva acceptabil de mancare… cateodata imi fac si cafea,
…2010… a trecut deja o luna… fuse si se duse… Trag deja linie si fac socotelile. A fost o luna buna. Regimul meu de viata merge bine, rezultatele au inceput sa se simta. Am fost de 3 ori la teatru, de 2 ori chiar si la cineamtograf…am vazut si multe filme faine acasa, am citit 2 carti si am inceput s-o citesc chiar si pe a treia (asta e de specialitate :)) ). M-am lasat de jucat Cafe World, pana ma las si de farmville mai dureaza :)) Am scapat de 5 examene si doar la unul am luat 9 😛 Se poate mai mult si mai bine de atat, dar avem un inceput…
Poza e din 2007, de cand am fost in Germania, Munchen… la muzeul tehnicii, Deutsches Museum… si ceea ce faceam era legal :)) Merge greu scrisul si batutul campilor de la o vreme… asa e in sesiune… te gandesti mai mult la examene :)) dar promit sa revin si sa imi revin, sa va povestesc cum traiesc din amintiri, cum isi mai bate joc UPC-ul de mine, despre ce mai face ferma mea, chiar si cu un bilant la sfarsit de luna… cu putin noroc si inspiratie le voi intoarce din condei pe toate… si poate vine primavara, ca nu mai pare asa sumbru afara… …pana atunci ascultati Tu esti ultima vara…
Intotdeuna, cred, m-am considerat un om norocos. Nu ca nu mi s-ar fi intamplat si lucruri neplacute, dar am invatat candva, nu mai stiu exact cand anume, ca e bine sa vezi partea buna a lucrurilor oricat de gol ar fi paharul. Cand mi se intampla sa am ghinion (cel putin asa pare la prima vedere) ma gandesc ca de fapt asta ma v-a conduce spre ceva de bine, ca drumul nu era pe acolo si ca o sa-l gasesc pe cel corect. Asta e ceea ce ma tine in viata, asta si faptul ca respir :)) Cand eram in liceu, cel putin in clasa a 9-a, stiu ca ii inebuneam pe toti ca eu am noroc. Orice mi-ai fi
… sau de toate pentru toti, sau despre toti, ba nu, doar despre mine, de toate despre mine… De o saptamana ma tot chinui sa scriu chestii inteligente despre ce vreau eu in 2010, despre cum a fost sau n-a fost 2009… dar n-a mers nimica… asa ca o sa scriu total alandala si neinteligent ce-mi trece prin minte, inima si stomca :))) Prin stomac sper sa nu-mi mai treaca prea multe in ideea ca mi-am propus anul asta sa nu mai mananc toate prostiile, ba chiar sa mananc foarte sanatos, asa cum am mai facut intr-o perioada din viata mea si a fost foarte bine. Tot timpul e un “de maine, de luni, de la intai”.
Cand eram mica, normal, faceam revelionul acasa cu ai mei. Ne uitam la televizor la Nae si Vasile, la Stela si Arsinel, ascultam muzica si altecele. Mancam bine si de toate, aveam grija ca la miezul noptii sa avem farfuria plina cu sarmale cu mamaliguta si paharele pline cu sampanie. A fost un an sau doi cand impreuna cu Luca faceam scheciurile noastre, mare parte improvizate pe moment. Ne imbracam frumos si le prezentam parintilor si lu’ Toma in fata bradului.