Nu mai e decat un pas pana la finalul anului. Fara sa vreau, ma gandesc cum sa ma pregatesc pentru anul viitor. Un nou inceput ma face sa visez chiar daca nu mai credeam ca pot. Resursele mele par acum inepuizabile, dar nu-i asa. Vreau doar sa reusesc inainte sa se termine. Asta ca sa vad azi doar partea plina a paharului…
Am vrut sa scriu despre puzzle-uri si am inceput sa scriu si-am scris, si-am scris si nu ma mai opream si era o poveste asa lunga si probail si cam plictisitoare asa ca am sters tot si am luat-o de la capat. Imi plac puzzle-rile. Imi plac mult de tot. Am descoperit asta pe la 20 de ani intamplator. Primele doua puzzle-uri nici macar n-au fost ale mele. Le-am luat cu imprumut si nici pana in ziua de azi nu le-am mai dat inapoi. Pe aceasta cale imi cer scuze, Luca si Alina 😀 Apoi am inceput sa primesc puzzle-iri de la Cip in chip de Mos Nicolae. Am primit ceva puzzle-uri de atunci si de la Cip si de
Nu mi-am cremuit bocancii, nu mi-am spalat cizmele, adidasii nici atat. Nu ca nu il astept pe Mos Nicolae, dar intr-un fel cam asa e. Nu mananc dulciuri si nici fructe de gen portocale, mandarine si banane, iar eu stiu ca asta aduce mosu’: dulciuri. Acum ce altceva mi-ar putea aduce?! Cutiile de puzzle n-au nici o sansa sa intre in bocanci :)) Mosul mi-a adus deja un week-end prelungit frumos in care am facut tot felul de lucuri frumoase, unele gustoase, iar altele de nepovestit 😉 A fost o vacanta a naibi de reusita chiar daca am ramas in casa, cam obligati de vremea oribila.
Azi n-am mai facut puzzle. Doar l-am pregatit un pic pe urmatorul, mai mult n-am putut. Astept sa fac rost maine de cartoane sa pot continua. Azi a fost vorba despre altceva si uneori cuvintele nu sunt de ajutor pentru a putea descrie. Si cateodata asta e atat de surprinzator si de frumos. Pana la urma nu toate lucrurile trebuie povestite, nu toate lucrurile trebuie descrise. Cateodata e destul sa traiesti lucruri si sa le ti doar pentru tine. E ca atunci cand traiesti chestii minunate si nu vrei sa faci poze, vrei doar sa pastrezi lucurile in amintirea ta. Mie asa imi place uneori. N-am vrut sa ma dau filozoafa, chiar am fost :)))
Primul pe anul asta e gata. Mi-am dat seama ieri ca anul asta chiar nu am facut nici un puzzle. Magellan e desigur marele vinovat, dar uite totusi ca se pare ca merge si cu el. Primu puzzle din provocarea lunii decembrie a anului curent este gata 🙂 si e abia 3 😀 Nu stiu daca am sa pastrez ritmul, dar daca l-as pastra as putea sa fac chiar mai multe :)) Puzzle-ul din imagine este o vedere din Murano, Italia si l-am primit anul acesta cadou de ziua mea de la Geo. Thx Geo 🙂
In urma cu un an eram in a weird place, plicitisita, deprimata si nu mai aveam chef nici macar de puzzle-uri. Ceea ce e foarte ciudat avand in vedere cat eram de obsedata de puzzle-uri. Am strans 6 puzzle-uri si am zis sa ma provoc sa le fac intr-o luna. Initial am fost sigura ca am sa le termin. Nu toata lumea a fost chiar de acord cu mine desi pana la urma am convins oamenii. Pe parcurs am inceput eu sa cred ca nu o sa am timp suficient cu toate cate se intampla in luna decembrie deobicei. Finalul a fost totusi fericita. Pe 31 decembrie pe la ora 2 la pranz am pus ultima piesa la ultimul puzzle.
De maine incepe ultima luna a anului si poate o noua provocare, acum uitam de toate si sarbatorim 😀 La multi ani, Andreea si Andrei!
E tarziu. Tarziu rau de tot. Nu stiu cum fac, dar numai tarziu scriu. Mai e un pic si incepe ultima luna a anului. Sper sa imi aduca ceva lucruri frumoase, nu neaparat la propriu cat la figurat. Anul trecut imi doream sa le pot face pe toate, anul asta tot cam asa. Numai ca de data asta planurile par mai incarcate. Sa vedem ce-o sa iasa. Pana la planurile lunii decembrie, incerc sa fac fata zilei de maine. Am ceva treaba si ceva distractie in program. Sper doar sa-mi iasa toate vrajile. Asa ar fi frumos 😀
Initial am scris multe randuri dupa care m-am gandit sa scriu mai pe scurt… …leneveala, intarziere, benzinarie, brambureala si uitare si aducere aminte, revenire, rautate, drum, sofat, mancat: rata, varza, alta rata, mere coapte, placinta cu dovleac, ness, afara, Matei, smotocit, alte rate, vant, pachete, pachetele, durere de cap, borcane, borcanase, rautati, alte rautati, muzica, prima oprire, a doua oprire, a treia oprire – acasa, 2 grefuri, durere de cap, ceai de salvie, fara durere de cap, oboseala, bloggareala… toate, toate, toate fara poze 🙁
Am luat o mica pauza de la agitatie si m-am mai odihnit. Am obosit un pic, dar imi revin treptat. Mai am nevoie si de zile mai linistite. E bine si asa. 🙂
Cateodata uit, cateodata ma fac ca nu-mi mai aduc aminte. Cateodata imi ignor sentimentele si cateodata ma prabusesc. Cand reusesc sa merg mai departe fara sa cad sunt fericita. Sunt fericita ca pot sa merg inainte fara sa fi mers inapoi. Sa merg, asta e ce-mi dorec. Sa nu mai stau. Ufff. E complicat, normal ca e complicat. Cine a zis ca e usor?! Nu-i usor deloc… doar vreau…
Am realizat azi ca mai e doar o luna pana la Craciun. Inca putin si anul asta e gata. Am vazut azi ca prin jurul pietei au inceput sa para ornamente. In hipermarketuri sunt chiar de mai mult timp. Inca putin si orasul va fi invadat peste tot de globulete si ghirlande, de beculete de tot felul. Afara miroase destul de tare a iarna, se simte ca ninge in munti. Odata cu frigul o sa vina si o pofta nebuna de vin fiert. Pe caldura de pana acum eu nu prea m-am simtit imbiata. O sa miroasa a scortisoara si a mere si a portocale. O sa ne imbracam in pulovere pe gat si o sa purtam fulare si manusi.