Plâng, plâng și iar plâng. Mă opresc și ochii iar mi se umplu de lacrimi. Am obrajii umflați de plâns, ochii atât de roșii. Scriu și mi se încețoșează privirea, trebuie să-mi trag o clipă sufletul să pot vedea iar bine tastele. Nu am un clasament al zilelor cele mai triste, nu știu când am plâns mai mult sau mai puțin și nici nu vorbesc deobicei despre asta. Știu doar că ma simt tristă, că am impresia că lumea mea se prăbușește bucată cu bucată și am impresia că nu mai sunt multe bucați de căzut. Am impresia că nu mai e mult până o să cadă toate bucațile, iar atunci am să cad și eu și nu mă voi
Am avut azi trei sferturi de zi frumoasă. Un sfert nu a fost urîtă, doar că am dormit 🙂 Nu am acum inspirație pentru aberații, dar vreau să spun că am fost ieri la un concert cu Ada Milea și mi-a amintit de un cantec trist… O altfel de viață daca-m avea, altfel ne-am bate joc de ea…
Am ieșit mai devreme la o cafea și am înșirat pe filele agendei cuvinte. Cuvinte legate în propoziții, fraze, paragrafe… Nu mi-a plăcut ce a ieșit. Mi-am dat seama că nu se înțelege ce trebuie din text. De fapt nu se înțelegea nimic. Sunt tot la lucruri de neînțeles. Săptămâna trecută nu înțelegeam de ce nu înțeleg să-mi văd de viața mea. Acum am o altă problemă, dar îmi dau seama că tot pe acolo se ajunge. Tot despre mine și ceilalți este vorba. Săptămâna trecută realizam că îi pun mereu pe ceilalți înainte. Acum mă întreb de ce mă raportez așa de mult la ceilalți și de ce îi las pe ceilalți să-mi influențeze viața. Este de la sine
Azi…azi am avut o zi mai frumoasă decât mă așteptam… De la cafeaua de dimineață până la cea de la prânz and so on…
Aseara eram tristă, iremediabil tristă, dar… dar e cineva pe lumea asta care mă iubește și care a reușit să mă scoată din boală :)) Două cântece care au ajutat…
Ieri era soare și frumos și cald. Poate nu chiar în realitate dar a fost frumos. Azi, azi ninge și nu doar ninge e și viscol, e furtună. Zapada vine din toate părțile si mă îngheață. Îmi ucide orice gând bun, orice speranță, orice licărire… Chiar și luminița de la capătul tunelului s-a stins de la atâta viscol. Am rămas pe întuneric, în beznă 🙁 Sunt paralizată aici și acum în aceasta beznă și nu mai cred că am să merg vreodată. Nu mai am putere să cred că am să schimb ceva. Sunt iremediabil tristă 🙁
La mulți ani tuturor! Pentru doamne și domnișoare avem și mărțișoare… 🙂
Am încercat să scriu o poezie… Nu mi-a reușit până la final așa că am renunțat pentru că mă grabesc să dorm. Iar e prioritatea mea cea mai mare. Am încercat azi sa țin cont de adevăratele priorități și într-un fel am și reușit, dar nu chiar până la capat. Mai încerc și mâine și poimâine și viața toată…
Mâine e ultima zi din februarie. Nu știu cum a fost pentru alții luna asta, dar mie nu mi-a placut deloc. Mare parte din timp am vegetat/hibernat. Sper că a fost doar o fază, sper ca am să-mi revin. Sper că primăvara nu mă va dezamagi. Îmi mai acord o șansă pentru că altceva nici nu am ce să fac. O sansă și încă o șansă și tot așa. Acum la șansa 237 vreau să reușesc. Ziceam de priorități, hai să le mai schimb o data. Hai că poate a 237-a schimbare o sa fie bună. Totul este un ciclu. Mai întâi sper, apoi încep, apoi îmi merge o perioadă bine, apoi renunț, apoi îmi vine să-mi tai venele. Apoi
Oameni buni am o problemă și mă declar, dacă nu învinsă, măcar bolnavă. Este vorba despre priorității. Am niște priorități greșite în viață. Îmi este din ce în ce mai evident. Problema este că nu știu cum să le schimb. Să zicem că le știu pe cele corecte, cum fac să nu mă abat de la calea cea dreaptă?! Am zis că am să-mi iau un panou să-mi scriu țelurile, să le vad și să nu le mai uit. Mi-am luat. Nu a ajutat aproape deloc. Deci nu, nu era asta, că le uit, problema. Problema este că nu mă țin de calea cea dreaptă, că mă tot abat la stânga și la dreapta. Nu ma trage nimeni de mâneci
Visez la mare, la soare și costume de baie și mi-e pofta un de un cheesecake bun de tot. Nu știu de ce, dar mi se pare că pe aici pe undeva e o contradicție 😕 Nu e doar la mine, nu? O vedeți și voi, nu-i asa? 😀
Aveam azi o treabă care s-a amânat. Știu că nu-i frumos, dar eu m-am bucurat. Inițial m-am gândit că am timp de alte lucruri. Mai întâi am mâncat bine de dimineță și eram plină de energie și chiar un pic de entuziasm la gândul tuturor lucrurilor pe care aveam să le fac. Nu mai știu exact ce-am facut după, dar știu că am sfârșit prin a nu face nimica :)) Povestesc mâine dacăam reușit totuși să fac ceva… Poate, poate… Noapte frumoasă…