Luni dimineață! Bradul luminează feeric, dar parcă nu mai am chef de el. Afară nu mai e nici măcar ceață. Acum, că zilele astea se termină sărbătorile, am chef să vină primăvara. Atât pot suporta iarna, de când vine (calendaristic, dacă nu și în realitate) și până trec sărbătorile. După mi se pare inutilă și mă încurcă teribil. Oricum eu nu înțeleg de ce Anul Nou e în plină iarnă și nu la 1 martie. Cum ziceam e luni. Îmi beau cafeau și am tras lângă mine teancul de cărți cumpărate mai recent. Pe final de 2013 a dat peste mine boala cumpăratului de cărți. Întotdeauna am suferit de ea, dar am încercat să mă țin departe o vreme. Însă
Mai multe poze altă dată…
M-am enervat eu un pic azi la examen, dar am trecut până la urmă peste și am ajuns în centrul vechi la Festivalul Club A și uite așa le-am uitat pe toate. Și ce le-am mai uitat când am cântat din toți rărunchii toate cântecele Cargo. Toate, toate, vers cu vers, pe toate le-am cântat/urlat 😀 Acum de ce să nu recunosc, am cântat și cu Țapinarii și Sarmalele Reci. Un pic de tot chiar și cu Spitalul de Urgență. Am avut o seara grozavă și am știut că pentru mine cântă când cei de la Cargo au cântat E cântecul meu preferat și mereu îl simt aproape, iar acum când e foarte aproape ziua mea vi-l dedic și eu
Nu știu cum mi-aș petrece sfârșitul lumii, dar știu cum am petrecut de Valentine’s Day. Nu că nu cred în iubire (abia ce am împlinit 7 ani de relație), dar nu cred în modul ăsta de a sărbătorii iubirea. De când mă stiu si de când se sărbătorește la noi ziua asta, singurul lucru special pe care l-am facut a fost să sărbatoresc în niște ani, nu in prea multi, Anti-Valentine’s Day. Am mai vrut să fac ceva special acum mulți ani, să mă casătoresc pentru o zi cu o prietena. Bine că n-am facut-o pentru că relația aia n-a mers. În ziua de azi nu ne mai vorbim, nu că ne-am certat, dar cam așa e… Revenind la oaia
Cateodata timpul asta zboara repede-repede si nici nu stii cand s-a intamplat. Trist este ca nu apuc sa fac lucrurile importante, lucrurile frumoase, ma pierd printre prostii. Mi-ar placeavsa-mi traiesc viata altfel… Totusi ma bucur ca am ajuns saptamana asta si la teatru si la opera. Marti la Bulandra, la Ingropati-ma pe dupa plinta. O punere in scena a unui roman semnat Pavel Sanaev, scris in 2003. Regia este a lui Yuri Kordonsky, iar in rolurile principale sunt Mariana Mihut si Marian Ralea. Spectacolul este incredibil si face chiar mai mult decat toti banii. La opera am fost chiar in seara asta la spectacolul eveniment Nabucco. Un spectacol aparte pentru ca in rolul preotului Zaccaria a jucat Pompeiu Hărăşteanu, sarbatorit
Este a doua oara cand ajung saptamana asta la film si filmul incepe cu o ora mai tarziu decat era anuntat pe net. Partea mai interesanta este ca nici macar nu am fost la acelasi cinematograf. Asa ca va sfatuiesc sa cercetati atent lucrurile daca va informati de pe site-ul Sapte Seri ca orele nu sunt cele adevarate. Ma gandeam ca e doar de saptama asta dar vad ca si pentru programul viitor tot asa au orele decalate. Toamna asta am hotarat sa fie mai culturala ca niciodata. Sa merg la teatru si la film, la concerte, la orice… Abia astept sa vizitez Bucurestiul ca turist. Sper doar sa fie vremea frumoasa pentru ca altfel tare ma tem ca nu
Marti, marti, marti… Ziua asta nu e o zi speciala pentru mine in general. Cand eram prin generala era cea mai antipatica zi din doua motive. O data ca era “marti, trei ceasuri rele” si a doua oara pentru ca niciodata nu aveam ore de matematica martea si v-am povestit ca matematica era galbena si ce puteri miraculoase avea. Dupa ce am tot gandit o perioada ca martea sunt trei ceasuri rele si mi s-au intamplat intr-o marti toate cele rele posibilele la scoala, chiar mai multe de 3 la numar, am zis ca mai rau nu se poate. Ca urmare martea viitoare am zis ca nu mai sunt trei ceasuri rele si am scapat de superstitia asta cam stupida.
Nu stiu daca am timp sa va povestesc despre piesa de teatru pe care am vazut-o in asta seara la Metropolis, despre o pizza si un vin baute cu un prieten bun… O sa incep cu teatrul. In timp ce eram in toiul actiunii la piesa de teatru mi-am dat seama ca pe langa povestile din vaiata reala care par la un moment dat sa semene mai mult sau mai putin cu piesa de teatru, stiam si un film cu o aceiasi idee generala. Pe parcurs ma gandeam ca in film personajul principal masculin era doctor si zic: aoleu si asta e doctor. Dupa imi dau seama ca amandoi erau dentisti. La faza cu blana de vizon am realizat ca
Asa de fericita am fost azi ca a fost frig. Astept doar sa fie frig cu soare… e mai vesel asa 🙂
In loc de final Muzica: Mircea Baniciu Versuri: Dan Verona Au sosit iubito zorii iar la scara Nici nu stiu cand noaptea a plecat din stal Sa lasam deci basmul si pe maine seara Nu e nici o graba sa-i dam de final Risipind cu ploapa dunga de-ntristare Vino la fereastra sa-mi fii cer senin Dimineata iata tremurand apare Ca un pusti cu sanul de cirese plin
Azi frappe-ul cu care m-am laudat ieri n-a mai vrut sa iasa. La examen m-am intors sa modific un raspuns corect intr-unul gresit. Am mancat ceva mancare buna si am baut un vin alb rece, dar nu destul de rece. Am vazut o piesa de teatru buna, chiar destul de buna 🙂 Am vazut si niste prieteni. Acum e tarziu in noapte si caldura este inca mare. Am dat peste cap 2 litri de apa rece aproape pe nerasuflate. O sa ma duc in pat si poate o sa dorm, poate o sa citesc sau poate o sa mai vad un film…. A fost o zi obistoare, urmeaza altele… Noapte frumoasa…. P.S. Ieri m-am aprovizionat cu ceva carti de la