Duminică în pat…
Azi eu una din zilele alea în care nu am nici un chef să mă dau jos din pat. Afara e frig și plouă și bate vântul rău. Cred că avem și un cod galben sau ceva. Am tot luptat săptămâna asta cu vremea rea, dar azi am zis gata! Marți a bătut vântul tare rău, dar pentru că afara nu arăta totuși prea rău am zis să ies la plimbare. Când abia plecasem de acasă și am alergat pe prima trecere de pietoni, vântul m-a făcut să mă lovesc cu piciorul stâng în piciorul drept. Mega dubios! Am înaintat cu sârg pentru că nu era foarte greu, vântul bătea din spate. Ca să fiu sigură că sunt cât de cât în siguranță, am mers pe partea drumului cu stațiile de autobuz către casă. În caz că nu mai pot înainta să mă refugiez repede într-o stație și să iau autobuzul spre casă. N-a fost cazul, m-am descurcat. La întoarcere însă, a fost mai complicat. Vântul bătea din față și la un moment dat, n-aș fi crezut, nu mai puteam înainta. Ei bine, asta nu cred că mi s-a mai întâmplat! Știu, am slăbit 20 de kile, dar mai sunt multe de dat jos, nu-s nicidecum slabă, cum să nu mai pot înainta?! Am reușit să depășesc momentul și după câteva minute de plimbat printr-un magazin, m-am decis să continui. Am ajuns acasa dupa o oră jumate de când am plecat și eram extenuată de parcă aș fi mers zile întregi. Tare obositor e să mergi prin vânt!
Apoi m-am mai luptat cu vremea și joi și sâmbătă. Vineri nu mai știu ce am făcut, deși și atunci am ieșit la plimbare parcă.
Azi am zis că e mult mai safe să stau în casă. Ieri m-am luptat cu măzărichea, ceva de speriat! Și ce vânt și ce boabe!
Cum ziceam, nu am chef să mă au jos din pat. Am făcut-o totuși ca să îmi pregătesc micul dejun și prânzul. La cină sunt hotărâtă să renunț. Nu pentru că mi-e prea lene, dar am mâncat destul la prânzul copios. Poate cobor să fac niște ceai mai pe seară.
Am zăcut deci în pat, am vazut pentru a nu știu câta oară Julie & Julia și m-am mai energizat.
S-a dus prima lună și din anul ăsta și abia aștept să vină primăvara. Tare mi-aș dori să scriu și pe celălalt blog, dar acolo nu scrisul e marea problemă, ci pozele. Greu! Oh, și cum mi-ar mai plăcea să gatesc tot felul de bunătăți… Trebuie să mă mobilizez, dar normal că nu acum! Poate fac un plan și îl pun în acțiune! Deisgur că de mâine! Ah, anul ăsta era despre „de azi”? Dar azi e duminică și eu zac în pat… Mai bine mâine… 😛