Fără somn…
E vineri noapte și e a doua, dacă nu chiar a treia oară săptămâna asta când nu prea știu exact în ce zi sunt. Dubioasă treabă, adică înteleg că nu contează foarte tare pentru mine asta, dar chiar în halul ăsta am ajuns??
E vineri seara, chiar noaptea și spre deosebire de celelalte seri când mai îmi era un pic de somn pe la ora asta, azi sunt fresh, surprinzător de fresh. Dacă zic că m-am trezit la 11 si ceva pentru voi probabil nu mai pare la fel de surprinzător… Ei, mă minunez și eu că altceva nu am găsit de făcut.
Am căscat și eu gura la ceva înregistrare de la Food Blogger Conference, pentru că evident nu am avut cum să ajung. Aia e, altă dată poate am noroc și mă nimeresc prin țara, că tare mi-ar plăcea să fiu și eu acolo. Cu ocazia asta mi-am adus iar aminte că nu am mai debitat nici o rețetă pe blogul măncăcios și poate după ce debitez aici, debitez și pe acolo.
Am lângă mine o cană cu ceai de mușețel și de ghimbir. Dubioasă combinație aș zice după amestecătură, dar na, eu sunt vinovată, eu am zis să o încerc. Încă n-am băut din ea, dar daca nu mai apar pe nicăieri să știți de la ce mi s-a tras. N-am habar daca merge mușețelul cu ghimbirul, dar mie nu îmi place ghimbirul de fel. Știu că e bun, știu că e sănătos, știu, știu, dar mie nu-mi place. Aia e. Trebuie totuși să beau un ceai seara pentru că nu mai am ceai de salvie și pe la aștia nu am găsit. Am zis hai că poate merge, hai că poate mă dau pe brazdă și să vezi ce-o să-mi mai placă. Nu cred, dar am zis să încerc. Am zis să îl amestec cu mușețel ca să nu mor, nu că pe ceaiul de mușețel l-aș avea la inimă. Adevărul e că mie nu îmi place ceaiul, d-aia m-am mutat în Anglia. (Am zis demult că nu mai folosesc emoticoane pe blog, asa că aici insert: mă prăpădesc de râs.) Acum după ce am râs, sper să nu mă prăpădesc și de la ceai.
Nu mă mai îndeletnicesc cu nimic în ultimult timp, mai mult mor de lene. Am tot felul de idei trăznite care mă țin juma de minut și îmi trec. Mă apuc de ele și uite așa, sar de la una la alta, de la o idee la alta și sfârșesc, da, ați ghicit, nefacând nimic. Trist. Dar să nu mă întristez, așa că, uite, e trect de miezul nopții și eu sunt fresh și e știută treaba că eu de fapt sunt în elementul meu noaptea și acum că nici nu-s adormită aș putea face ceva. Păcat că am de făcut lucruri și ziua că io tare aș sta trează doar noaptea.
După ce apăs butonul de publish mă apuc să prelucrez ceva poze și poate reusesc până în zori să scriu rețeta de tarte. Dacă nu reușesc, mă jur că de la ceai mi s-a tras! Noapte frumoasă în continuare…
P.S. Am băut din ceai înainte să apăs publish. E super băubil. E adevărat că are o tonă de lămâie în el, dar asta e ceva normal căci eu numai așa pot bea ceaiuri.