Hai la masă…
A fost ziua mea, am îmbătrânit cică. Nu simt o zi din cele care au trecut de când am împlinit 29 de ani. Mă gândeam la un moment dat să și reușesc să-mi organizez ceva mai bine viața, nu doar să încerc. Deocamdată am început cu o pauză, pentru că așa am învățat că trebuie făcut.
Stau pe terasă cu laptopul în față și îmi aluneca degetele pe tastatură. Scriu aici în timp ce aștept să fie gata masa. Cartofii și usturoiul sunt la jar, cotletele de porc și cârnații sunt aproape gata. Sosul de smântână cu muștar, usturoi și mărar așteaptă cuminte în frigider. Chiar și untul frecat cu usturoi și mărar e gata să se topească pe cartofi.
Ce ți-ai mai putea dori de la viață? Sigur că ar putea fi tot felul de lucruri, dar de ce să nu renunți măcar pentru un moment la toate cele care crezi că te-ar face fericit dacă le-ai avea și să nu te bucuri pentru ce ai acum și aici? Doar așa și numai pentru o secundă și tot e ceva.
Nu vreau să filosofez pe marginea vieților altora. Îmi ajunge viața mea, am despre ce filosofa. Nu vreau să conving oamenii de nimic.
E gata masa, destul de aici!
[Facebook_Comments_Widget title=”” appId=”” href=”” numPosts=”5″ width=”600″ color=”light” code=”html5″ ]