Etern pasager…
Iote cum a venit vara și marea la mine pe blog. Azi am fost mai bine și parca văd cum în câteva zile o sa trec de la supararea pe alții la supărarea pe mine. Ah, cât de bine mă cunosc! Chiar nu am fost în ultimul timp supărată pe mine și parcă e timpul să mă enervez iar și pe asta, mai ales acum că iar mai imbătrânesc puțin. Totul e atât de ciclic. Mă întreb dacă am să rup cerurile astea vicioase vreodată. M-am mai întrebat asta, nu-i prima dată. Mai am timp se pare de întrebări, căci de fapt numai asta fac. Pun întrebări fără să reușesc să găsesc răspunsuri pertinente. Dar să nu ma iau acum prea tare de mine că doar mai am timp… Să mă bucur un pic de răcoare, de primăvara cu miros de salcâm și de înghețata de vanilie. Mai vedem zilele viitoare de cine și de ce mă mai iau.
Noapte frumoasă…
Si la mine pe strada miroase a salcam :).