Mă tot gândesc că ar trebui să pozez florile din curte, dar cumva, cel puțin momentan, lenea e prea mare. Mai e și faza că zilele trecute a tot fost soare și ar fi arătat mai frumoase în soare, dar desigur, azi e nor. Data viitoare… Poza zilei de azi e de la mare, din week-end…
Dacă tot am intrat două zile la rând pe blog, am băgat și eu de seamă că rămăsesem cu lalelele din primăvară. Adevărul e că aici, în vara asta caniculară 😀 , e mai frig ca primăvara în țară sau aproape. Nu mă plâng, e bine, mă simt în elementul meu! În schimb header-ul trebuia clar schimbat. Mi-am imaginat cu ochii minții cam cum aș vrea să arate și am purces la făcut poze. Două dintre cele cinci poze le aveam deja, așa că mi-a rămas să le fac pe celelalte 3. N-o să mă ascund după degete, îmi place mult ce a ieșit. Se putea un pic mai bine, dar e foarte bine și așa.
E inevitabil să iubesc luna mai. Luna mai e luna mea cum nu mai e nicio altă lună a anului și lăsând la o parte toate motivele de băut e și o lună așa frumoasă…
E complicat tot ce mi se întâmplă zilele astea sau poate nu e complicat, ci doar diferit. N-am mai găsit nici timpul, nici cuvintele să scriu aici și nici altundeva, dar poate asta se va schimba. Mi-ar plăcea să povestesc în parte ce am trăit, mi-ar plcea să povestesc și ce-am să trăiesc aici. Abia m-am întors de la mare unde mi-a plăcut tocmai pentru că a fost mai răcoare și frig. De ce să mint, nu m-ar fi deranjat așa de tare și să pot face baie în mare, dar și priveliștea dezolantă mie îmi place teribil… Noapte frumoasă…
Când eram în RER spre casă, obosită, nu știu cum mi-am amintit de o melodie cu cea mai frumoasă scoică din ocean… Culmea e că am găsit-o pe ipod și am și putut s-o ascult pe tot drumul spre casă. Am zis să aleg o poză cu marea azi și dând năvală să scotocesc după ceva poză cu marea am găsit cea mai frumoasă floare…
La Paris plouă și e frig de parcă ar fi noiembrie… așa că mai bine îmi aduc aminte de vară… Când am făcut poza asta muream de sete și eram cam obosiți de atâta alergătură, dar tare frumos a fost la Balcik…
Ultima zi de vară e chiar și ea spre sfârșite… A fost o vară tare frumoasă dacă mă întrebați pe mine, nu știu voi ce părere aveți. A fost o vară cu multă mare, apă, soare, piscină, scoici, vin… Am învățat să înot, chiar dacă doar bras, reușesc chiar să fac și pluta… A fost și o lună de Paris, mai este una…A fost și un tort cu tot felul de ciocolăți și zmeură și marțipan… Acum vine toamna și bine face că vine căci mie tare îmi plac începuturile și mai ales începutul toamnei. Sper să ne auzim mai des, acum că am reușit să mut blogul în casa lui, în casa mea 🙂 http://jurnaldezicuzi.corcotoi.ro
Hey! Long time no see! Recunosc! Daaaar I’m back! 😀 Aveam o altă poză pentru azi, dar dintr-o eroare regretabilă am șters pozele de pe cardul de memorie 🙁 M-am luptat să le recuperez și poate chiar am să reușesc la un moment dat. Până atunci vă arăt poza pe care am vrut s-o aleg pentru miercurea trecută, dar pe care n-am ajuns s-o public 🙂
Iote cum a venit vara și marea la mine pe blog. Azi am fost mai bine și parca văd cum în câteva zile o sa trec de la supararea pe alții la supărarea pe mine. Ah, cât de bine mă cunosc! Chiar nu am fost în ultimul timp supărată pe mine și parcă e timpul să mă enervez iar și pe asta, mai ales acum că iar mai imbătrânesc puțin. Totul e atât de ciclic. Mă întreb dacă am să rup cerurile astea vicioase vreodată. M-am mai întrebat asta, nu-i prima dată. Mai am timp se pare de întrebări, căci de fapt numai asta fac. Pun întrebări fără să reușesc să găsesc răspunsuri pertinente. Dar să nu ma iau acum
Azi, în ziua în care începea o nouă și frumoasă săptămână eu am dormit până mai târziu, că na, eram cam obosită. Chiar și Magellan a înteles asta și m-a lăsat să dorm liniștită. Nu știu exact ce aveam în plan sau nu, dar am făcut tot felul de lucruri. Nimic spectaculos, nimic nemaintâlnit, dar suficiente cât să îmi creeze o stare de bine că nu am dat-o în bară azi. Aștept cu nerăbdare ziua de sâmbătă și dacă iar dau în depresie urâtă înseamnă că ziua de sâmbătă a fost amânată. Aștept să scap și de licență. Nu că mă stresez cu ea sau ceva de genul, dar o simt acolo undeva, și e cam în coaste. Vreaaaau vară.
