Mă apucai cu ceva vreme în urmă de treabă. Nu mai știu exact câtă vreme, căci nu mai sunt acasă unde număram săptămânile pe perete. Cât am fost pe acasă lucrurile au mers destul de bine și m-am ținut binișor departe de prostiile nocive. La Paris treaba e ceva mai grea. E mai greu să-mi fac de mâncare, e mai ușor să cad în păcat cu altele, totuși m-am descurcat mai bine decât alte dăți. Se putea și mai bine, nu zic nu, dar nu e cazul să mă plâng pentru că e cert că se putea și mai rău, știu eu bine. Azi am constatat că am ajuns la ultima gaură la curea, că nu mai am unde să
