O veste bună…
Da, oameni buni, mă așteaptă Parisul… pentru mai multe zile decât oricând… Vă dau voie să mă invidiați pentru asta, dar nu și pentru altceva, căci în rest toate-s cam la fel… Toate sunt triste oarecum, mai ales că nu se schimbă… Partea asta cu încerderea în mine nu prea a avansat pentru că nu prea i-am acordat timp. Cel puțin am început să văd cât de adâncă e. Nu-mi vine să cred câte lucruri demonstreaza că stau rău de tot. Nu le-am realizat pe toate până acum. Am crezut că măcar parte din ele mă reprezintă. Și de fapt mă reprezintă, mă reprezintă pe mine fără pic de stimă de sine.
Da, încerc să mă tratez. O să reușesc, nu se poate altfel…
Dacă îmi dați voie, vă ofer o cafea…
Te astept in Tours intr-o zi!!!!
Fii sigură că am să vin!! Mai ai puțintică răbdare 😉 Abia aștept!!! :-*