Uite un lucru pe care n-aș fi știut să-l spun despre București. Un lucru nemaipomenit de agreabil. Parcă niciodată nu am simțit că orașul ăsta miroase așa de frumos, deși îmi dau seama abia acum că așa mirosea fiecare început de vacanță de vară. Acum mă întreb dacă mă încânta atâta sfârșitul anului școlar și faptul că scăpam de toate sau mirosul ăsta nebunesc de flori de tei… Cine să mai știe… Of, ce mi-ar plăcea să pot să pun aici o crenguță parfumată să-mi ajunga pentru tot anul… Noapte frumoasă…
Observ că lumea a apreciat cele 2 palme, chiar dacă doar virtuale, semn că e foarte bine ce am făcut. Acum sigur că nu a fost ieri și nici măcar azi prima zi din restul vieții mele, dar cu siguranță spre asta tind. Mă chinui de multă vreme să găsesc o vorbă de duh care nu mai știu a cui e, dar zicea ceva de genul că daca îți dorești să te schimbi și să devi într-un anumit fel, cel mai bine e să te comporți ca și cum ai fi și vei sfârși prin a fi. Am vrut să scriu asta de mult timp, dar n-am gasit cuvintele exacte și am așa un sentiment că doar pentru că n-am
Băi nene (și la faza asta vorbesc eu cu mine), nu-mi place de tine!!! Pe bune!! Ce naiba e cu tine?! Te-a lovit nefericirea iar (și PMS-ul, desigur). Pâi măi fetițo, nu-ți convine ceva, nu ești fericită, fă naibi ceva să schimbi lucrurile! Serios!!! Crezi că dacă stai așa ca proasta toată ziua o sa-ți pice fericirea în cap?!?! Serios??? Cât de greu poate să fie, acum pe bune, să schimbi lucrurile?! Nuuu, nu veni cu faze din alea că e greu, că nu știi ce vrei, că nu știi ce să faci!!! Pune mâna și află, că nu vine unu de pe stradă să vadă cât ești tu de deșteaptă când stai acasă și nu faci nimic! Vrei să
Dacă aș mai fi avut mai puțin de 18 ani, azi ar fi fost o zi fericită pentru mine, sunt sigură. Vai cât mai iubeam sfârșitul anului școlar 😀 Au trecut mulți ani de atunci… Nu știu ce poză aș fi ales pentru azi, dar posibilitățile îmi sunt foarte limitate, calculatorul fiind într-un fel de comă. Am găsit poza asta făcută ieri din plictiseală…
Mă doare capul de abia văd, parcă sunt și obosită. Am alergat azi un pic ca sa îmi strâng actele pentru licență. Cred că joi mă și înscriu 🙂 În rest am ornat tortul 😀 L-am și mâncat 😀 Zilele viitoare o sa-l pun pe blog. În caz că n-ați văzut deja cum a ieșit… La mulți ani, Tata! P.S. Mi-e lene să mă mai lauda acum cu alte poze :))) Dar mă laud cu tata care a stins dintr-o singură suflare TOATE cele 65 de lumânări!!!
Azi am muncit, am făcut tortul pentru tata 🙂 Mâine îl ornez 😀
Sunt într-o stare mai melancolică din nou… și am mai dat pe net și peste cântecul ăsta… OOOOOfff!!! În altă ordine de idei am avut un week-end lovely… iar mâine/poimâine o să fac un tort teribil de bun. Nu că l-aș mai fi făcut până acum, dar n-are cum să iasă altfel 😀 …și mai vreau să știu cum să-mi fac o afacere unde să vând tarte!!! nu mai întreb și de unde fac rost de bani pentru asta :))) asta e! Acum vreau să dorm pentru că mi-e soooomn!!! și poate visez ca am afacerea mea unde vând tarte dulci și sărate și îmi merge și foarte bine 😀
Azi am avut chef de roșii cu brânză și ceapă și de mâncat în oraș paste cu fructe de mare și de puțină vorbăraie cu vin roșu. A fost bine fără atâta căldură…
Ei da, nu am chef azi… Nu am avut chef de nimic. Nimic, nimic, nimic. Nu sunt în faza în care să fiu fericită sau măcar într-o fază mai puțin rea. Nu caut nimic, nici un fel de răspuns. Sunt în faza în care vreau doar să mă scufund. Sunt iar în faza în care trebuie să mă duc iar în jos ca mai apoi să mă enervez și să încerc să-mi mai revin. Dacă nu cad și mă dau cu capul de toți pereții (nu la propriu, doar la figurat, prin depresie) nu îmi pot reveni.
Dacă ar fi să mă întrebe cineva ce fac toată ziua n-aș știi ce să răspund. Nimic, cam ăsta ar fi răspunsul dar totuși… Ce înseamnă nimic?! Cu ochii pe pereți nu stau și atunci ce anume fac mai exact?? Nu știu :-s Mă străduiesc cât pot să povestesc despre tarta de căpșuni… Mâine dimineață să-și clătească lumea ochii cu ea 😀 Noapte frumoasa…
Am ales azi o avampremieră a tartei de la Papa la Ile…
Trecut-au anii ca nouri lungi pe șesuri și niciodată n-or să vie iară, căci nu mă-ncântă azi cum mă mișcară, povești și doine, ghicitori, eresuri… ce fruntea-mi de copil o-nseninară, abia-nţelese, pline de-nţelesuri… Stau în pat lângă un morman de chestii destul de inutile. Unele sunt de aruncat, unele de mutat în altă parte. Mi-e lene. Nu mi-e cald, poate doar un pic foame. Sunt un pic pleoștită fără motiv. Poate un pic melancolică. Am dat peste o hârtie de acum 5 ani, de după licență, pe care scriam că societatea asta ne pervertește. Cat de adevărat. Acum vreo 7-8 ani ziceam că sistemul e devină. Asta mi-a adus într-un fel un punct în plus la examenul de geometrie, deși