E dimineață…

Daaaa… E dimineață și îmi place. Îmi place când măcar o dată la 1000 de ani scriu dimineața. Azi spre exemplu chiar aș putea scrie despre dimineață. 🙂 De când mă știu mă trezesc ușor dimineața. Dacă trebuie, trebuie! Nu mă încurc. Când eram la grădiniță și Luca la școală deja, el trebuia să se trezească înainte mea. Nici atunci el nu se trezea ușor deloc. Venea mama sa-l trezească pe el și mă trezeam eu. Ea se întorcea la treburi și rămâneam eu să-l trezesc pe Luca. Vreme îndelungata am făcut asta, mult după ce nu mai eram la grădiniță.