E primăvară…
Da, domne, au început să-nverzească pomii și tare îmi mai place. În sfârșit vedem cu iese firul ierbii, cum au aparut primii muguri, cum au inflorit copaceii galbeni…
Când am fost la Lyon, la ei venise deja primăvara, copacii toți erau deja înfloriți. N-am fost acolo să surprind chiar clipa de început. Îmi place acea primă secundă, secunda când nu e nimic și apoi apare primul mugur.
Am ieșit miercuri dimineață afară după ploaie și pământul era reavăn, mirosea atât de tare a primăvară. Oh! Cât îmi mai placeee… și îmi mai plac copacii din fața bloc(g)ului pentru că încep pe rând să înfrunzească și pe nesimțite o să apară perdeaua verde care o să acopere blocurile urâte de vis-a-vis… și eu am să stau iar dimineața la masa de pe balcon cu geamul deschis și am să cred măcar pentru o secundă că sunt în padure, sau măcar undeva la munte…
Vai, ce poetă am mai fost 😀