Tot aia…
Stau in varful patului cu laptopul in brate si am langa mine o cana mare de ceai. Pe televizorul mare din fata ma uit la House. Ma descurc cu toate mai bine ca Napoleon.
Adevarul e ca de cand am deschis pagina asta si pana acum cand scriu a trecut ceva timp. Am terminat ceaiul de dimineata pe care l-am facut muuult mai tarziu si am reusit si sa mananc ceva de pranz. Tot in pat sunt, tot la House ma uit. Ceaiul de pranz este pus la dospit 😛
Azi am reusit sa vars o cana cu apa cu lamaie pe tastatura de la PC si pe jos in mare parte. Cana a scapat intreaga. Nu acelasi lucru pot sa spun despre o sticla din dulap care se pare n-a avut o zi prea buna si s-a spart. Am dat pe jos o bucata de castravete si o ridichie. Nu stiu ce dracu e cu mine, dar nu mi se pare ca e de bine. Sper ca nu e chiar o tumoare pe creier ori something like this.
In alta ordine de idei ma intreb ce dracu fac. Adica na, m-am apucat de-o treaba, mergea bine, m-am cam oprit. Cred ca asa fac de multe ori cu multe lucruri. Ma intreb de ce. Tot timpul cand o dau in bara vreau sa o iau de la capat. Lucru care evident nu merge pana la capat. Deci traiesc intr-un cerc vicios. Nu descopar lucruri noi, mai mult incerc sa-mi dau seama de ce reactionez in anumite feluri. Cand eram mica nu-mi rupea nimeni foaia din caiet daca scriam ceva gresit, deci nu de aici vine treaba cu luatul de la capat. Probabil am capatat o obsesie cu inceputurile. Imi plac, dar nu stiu de ce ma agat asa de ele. De ce nu imi place si partea de mijloc?! Raspunsul care imi vine acum in minte este ca probabil ma plictisesc. Ma plictisesc prea repede. Lucru ce nu mi se pare chiar neverosimil, dar eu credeam despre mine ca sunt un om perseverent, si chiar sunt macar uneori. Chestia asta pe care o fac eu cu mine ma plictiseste probabil si eu nu stiu cum s-o fac mai atragatoare pentru mine. Teoretic vorbind n-ar trebui sa fie asa, teoretic vorbind am motive frumoase si un drum nu neaparat plictisitor. Dar practica, ce se intampla cu practica?? E na, uite ca nu stiu!
Mai psihanalizez si maine, zic… Poate aflu alte raspunsuri 🙂