In 10.01 despre 2011…
Ziua asta e o zi pe care cred ca o sa vreau s-o tin minte. Acum sa vedem ce-o sa iasa, dar cert este ca azi chiar am ajuns la sala, ceea ce e clar un lucru de laudat. Chiar daca nu e chiar 1 ianuarie, am inceput anul bine. Nu stiu daca mai apuc un al doilea abonament, nu pot sa jur pentru asta, dar cel putin pe asta sigur am sa-l folosesc. Tragem linie si vedem pe 9 februarie cat de mult am folosit abonamentul nelimitat la sala.
Anul a inceput si eu n-am o lista de rezolutii. N-am scris prea clar despre ce planuri de viitor am. Ideea e ca ma simt acum un om puternic. Un om care poate reusi multe. Sper sa fie asa pana la capat. Obiective? Sa fiu mai fericta, mai implinita si mai slaba :))) Sunt un om fericit in anumite privinte si in anumite procente. Trebuie sa mai rezolv cu celelalte. Trebuie sa profit la maxim de timpul pe care il mai am liber si trebuie sa fac ca perioada asta de pierde-vara sa fie cat mai scurta. Trebuie sa slabesc, sa invat lucruri si sa imi gasesc un job. Trebuie sa iubesc la fel ca pana acuma cel putin si sa imi pastrez prietenii. Sunt multumita de prietenii mei. Vreau sa nu mai fiu un “om prea mare“, sa nu mai fiu un om sedentar, sa ma misc usor. Vreau sa am un job, vreau sa muncesc, pentru ca pot, pentru ca sunt capabila de foarte multe. Vreau sa invat cat mai multe lucruri pentru ca si de asta sunt foarte capabila. Sunt un om neexploatat! Nici altii nu ma exploateaza asa cum ar trebui si nici eu. Nici macar eu nu cer si nu scot din mine tot ce pot. Imi aduc aminte acum niste cuvinte scrise de cineva care probabil ma cunoastea foarte bine si care a inteles suficient de bine “bubele mele”: “Muncind permanent, avand pretentii tu insuti de la tine…“. Am avut pretenti eu de la mine o vreme. Justificate sau nu, le-am avut si atata timp cat ele au existat lucrurile n-au mers foarte rau macar in parte. Am incetat sa mai am pretentii, am incetat sa ma mai astept la lucruri bune de la mine. Nici nu mai stiu de ce… Gandurile astea imi vin in minte pe masura ce le scriu chiar acum si sunt surprinsa ca mi-aduc aminte ce spunea profesoara mea de matematica din generala si sunt si mai surprinsa sa constat acum cat de bine mi se potrivesc inca aceste cuvinte. Poate de aici ar trebui sa mi se traga trezirea. Poate de data asta am sa ma trezesc. Vreau asta! De data asta sper sa am pretentii mari de la mine. Sper sa ma urnesc din loc. Am sentimentul, si sper sa nu ma insel, ca de data asta am sa ajung undeva. Mai corect spuns, ca de data asta voi pleca spre undeva…