Sunt deprimata… atat…
Nu stiu cum si in ce fel a trecut saptamana asta. Acum doar mi-e somn. Ma tot plang de oboseala si ma oftic la culme. Normal ca sunt obosita daca ajung sa scriu doar la miezul noptii, daca ma culc la 2 si ma trezesc mereu si mereu devreme. Ziua de joi o astept cu mare drag. Miercuri am ultimul examen si joi am asa un sentiment ca o sa dorm pana tarziu. Cel putin am sa incerc un pic. Nu cred sa pot dormi foarte mult din cauza lui Magellan si a faptului ca trebuie sa ajung la sala. Saptamana asta mi-a placut pe jumatate. N-a fost prea buna pe alocuri, dar a fost si buna. Ar trebui sa
Sunt obosita, dar si fericita pe alocuri. Fericiri mici, obisnuite, frumoase. Sunt lucruri de care nu incetez sa ma bucur, desi as fi putut sa ma obisnuiesc de mult. Sunt lucruri pe care imi place sa le fac si lucruri pe care sper sa ajung sa le fac la un moment dat. Ce mi se intampla in timp ce imi tot fac planuri, da, este viata. Dar chiar s-asa cu planurile fiind ocupata tot apuc sa traiesc cate ceva. Am avut o zi frumoasa desi agitata…
De o saptamana sunt in sesiune si iar m-au prins toate din urma. Am multe de facut, am ramas in urma cu multe lucruri. Nu-mi place. Imi place sa ma agit, sa ma aglomerez pana incep sa renunt la parte din treburi si sfarsesc prin a nu mai vrea sa fac nimic. Cand mi se intampla asta imi vine sa urlu. Ma enervez. Nu le pot face chiar pe toate si chesita asta ma scoate din sarite. Nu le pot face pe toate si sfarsesc prin a nu mai face nimic. Trist! Trebuie sa ma reorganizez. Momentan trebuie sa invat si sa fac un blat pentru un nou tort. E trecut de 11 si eu inca nu m-am apucat de
Cum sa scriu eu despre incredere cand sunt disperata sa ma uit la House. Serialele astea creaza dependenta. Oricare. Unii se uita la niste seriale, altii la altele. Nu prea conteaza exact la care, ci doar dependenta. Bine, acum pot sa zic ca si serialele astea sunt bune la ceva. N-a trebuit sa invat prea mult la examenul de psihologie juridica dupa atatea seriale politiste si sper sa nu am de invatat prea mult nici la examenul de psihologia sanatatii 😀 Nu mai aberez pe langa subiect si revin la House: Everybody lies!!
Pentru ca Magellan imi mananca zilele momentan si e agitat nevoie mare si cere toata atentia mea, m-am gandit sa i-o ofer si pe-a voastra 😀 Pe vremea cand era si el mic si scump… si alerga in iarba…
Ia sa vedem despre ce sa mai scriu in noaptea asta. Pai azi am lenevit mult, am invatat putin si am fost la examen. In drum spre examen ma gandeam la incredere. Ma gandeam sa scriu despre asta, dar am pierdut momentul, iar acum nu mai sunt capabila sa scriu lucruri prea bune. Maine sper sa aleg o poza frumoasa pentru poza zilei… si joi sa scriu o poveste despre incredere sau poate va fi despre altceva. Despre cum merg la sala si imi place intr-un fel sau poate despre cum ma schimb intr-un altfel sau…
Mai e un pic si bate miezul noptii si eu inca nu m-am apucat sa invat pentru examenul de maine. 🙂 Sunt cam lenesa. Lenesa la invatat ca in rest am mai facut una, alta azi. Sunt cam lipsita de chef sa aflu cum stau lucrurile cu consilierea educationala si a carierei. Desi pare ca e un subiect care ar trebui sa ma ajute in viata chiar acum :)) Imi place cand sunt in sesiune, desi nu pare. Ma mai ocup si eu cu altceva 🙂 Pacat ca dureaza atat de mult drumul pana la facultate…
Ma prinde bine melancolia, trsitetea… imi dau un aer aparte, stiu asta. Si revolta mi se potriveste, n-as fi eu daca nu m-as revolta macar uneori. Cu toate astea optimismul e ceea ce imi place cel mai mult la mine. Nu am intotdeauna motive sa fiu optimista, de cele mai multe ori chiar n-am, dar asa imi place sa fiu. Asta e ce ma tine in viata, ce ma face sa pun un picior in fata celuilat. Asa am trecut prin viata pana acum. Optimisul asta e completat evident si de ceva inconstienta pe alocuri, dar nu e relevant in povestea mea de acum. Ma enerveaza oamenii care imi iau fericera, care vor sa-mi distruga optimismul. Nu inteleg de ce
Cateodata timpul asta zboara repede-repede si nici nu stii cand s-a intamplat. Trist este ca nu apuc sa fac lucrurile importante, lucrurile frumoase, ma pierd printre prostii. Mi-ar placeavsa-mi traiesc viata altfel… Totusi ma bucur ca am ajuns saptamana asta si la teatru si la opera. Marti la Bulandra, la Ingropati-ma pe dupa plinta. O punere in scena a unui roman semnat Pavel Sanaev, scris in 2003. Regia este a lui Yuri Kordonsky, iar in rolurile principale sunt Mariana Mihut si Marian Ralea. Spectacolul este incredibil si face chiar mai mult decat toti banii. La opera am fost chiar in seara asta la spectacolul eveniment Nabucco. Un spectacol aparte pentru ca in rolul preotului Zaccaria a jucat Pompeiu Hărăşteanu, sarbatorit
Dumnezu sa-l odihneasca!
Maine la ora 3 am primul examen din sesiunea de iarna. Inca nu m-am apucat sa invat, dar macar am pregatite foile pe care trebuie sa le studiez. Si am mai facut ceva, am pregatit paharul de vin alb ajutator la invatat. E asa un fel de dopaj 😀 Noroc ca nu imi face nimeni teste antidoping si nici eu nu beau in ziua cu examenul, doar cu o zi inainte, cand invat. Cum ziceam ar fi cazul sa ma apuc de invatat ca eu in loc sa invat, fac negrese, scriu pe blog, particip la concursuri :)) Sper sa am bafta!