Dor de Motzu Pittis…
Astazi este 4 octombrie. O zi in care ar fi fost ziua lui Florian Pittis daca el ar mai fi trait. Pentru ca el totusi traieste, chiar daca nu printre noi, ci in noi, astazi e ziua lui Florian Pittis la Radio3Net Florian Pittis.
Nu stiu exact care este momentul cand l-am descoperit pe Motzu dar probabil eram foarte mica. M-am indragostit iremediabil de el si mi s-a parut un artist complet asa cum nu sunt multi. Un actor, un mim, un pantomim, un cantaret desi e un pic gresit sa-i spun asa. Motzu Pittis nu canta, facea un adevarat spectacol. Am ascultat si ascult la nesfarsit Pittis si n-am sa ma plictisesc in veci. E ceva acolo, in tot ce facea, care m-a marcat profund de cand l-am auzit prima data si n-am sa-l pierd niciodata. Daca as fi putut, as fi mers la absolut toate concertele lui, l-as fi urmat la nesfarsit peste tot si m-as fi simtit intr-un fel mai aproape de zei. As fi putut sa fiu o suvita din pleata lui…
Imi pare teribil de rau ca nu am apucat niciodata sa-l vad pe scena intr-o piesa de teatru. Sigur, l-am vazut la televizor, dar nu-i acelasi lucru…
Imi aduc aminte ca eram in 2006 la Festivalul Medieval de la Sighisoara si urma un recital cu Motzu, Ducu Bertzi si Mihai Nenita si stateam pe jos in iarba langa un grup de pustani de vreo 15 ani si unul dintre ei a zis ca daca face rost de un autograf de la Florian Pittis o sa fie cel mai fericit om de pe Pamanat. Stateam la mai putin de un metru de el si imi venea sa-l iau in brate pentru ca spunea asa ceva. Aveam atunci doar 22 de ani, pana la urma nu cu mult mai mult decat pustanul cu pricina, dar eram profund mirata si incantata ca mai sunt si altii, mai tineri decat mine, care apreciaza un asemenea OM, OM BUN.
Nu stiam atunci ca in 2007, la acelasi festival, Motzu nu o sa mai ajunga, era grav bolnav.
Ultima data cand l-am vazut pe Motzu la un concert a fost in primavara lui 2007 la Sala Palatului si imi aduc aminte ca s-a incurcat la nisite versuri si parea incredibil. Am spus atunci in gandul meu ca a inceput sa imbatraneasca si Motzu, nu stiam ca sfarsitul e atat de aproape…
Am descoperit azi la Ziua Florian Pittis la Radio3Net Florian Pittis cantecul Dor de Florian Pittis al lui Ovidiu Mihailescu si mi s-a parut grozav. Va invit sa-l ascultati mai jos:
In ziua in care Motzu a plecat dintre noi m-am trezit tarziu si in dimineata aceea l-am visat… Am fost cred atunci cel mai aproape de el… Nu am sa pot descrie in cuvinte ce durere ingrozitoare am putut simti cand am aflat ca a murit si cat de incredibil de rau mi-a fost in sufletul meu…
A plouat azi, a plouat mult, mai ales pana dupa-amiaza… Asa si trebuia. A fost urat de duminica dupa amiza pana acum… De duminica de cand a murit Pittis… Ar mai trebui sa ploua mult de acum in colo pentru el, pentru noi,…. Se spune ca atunci cand moare cineva si ploua la inmormantare, este pentru ca ii pare rau ca pleaca dintre noi. Acum a plouat tot timpul. Mai avea multe de facut, trebuia sa mai fie langa noi. Eu una, ma simt tradata, dar nu de el ca a plecat, ci de cel care ni l-a luat… Sunt trista si asa va fi mult, foarte mult timp de acum incolo…
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate….
Sa-ncercam sa facem noi
Un oras fara pacate…