Bat campii…
In seara asta nu am idee despre ce sa bat campii si nici alti oameni nu ma ajuta cu idei. Mi-e somn, cam asta e treaba. Am avut o zi de lancezeala aproape totala si mie mi-e somn. Nu am un tel, nu astept nimica. Vreau sa ma apuc de o nebunie si nu stiu cum sa incep si nici daca lucrurile vor merge vreodata. E o nebunie, o mare, mare nebunie. Stiu asta si mai sunt si alti oameni care sa imi spuna asta cand eu nici nu am plecat la drum.
Sunt oameni specializati in lucruri de genul sa distrugem alti oameni, sa le distrugem visele si sa-i calcam si pe ei in picioare eventual, ca sa nu cumva sa mai scape vreodata.
Oamenii astia mi se pare extrem de toxici. Nu-i vreau langa mine si ii dispretuiesc intr-un fel. Pentru ca ei nu reusesc nici macar sa viseze trebuie neaparat sa distruga toate visele celorlalti?! Nu toti oamenii sunt ca ei si pentru ca ei nu au reusit sa faca nimica, nu inseamna ca nici alti nu pot.
Da, bine, bat campii, dar asa este. Sunt absolut convinsa ca fara sa risti sau sa ai o doza de nebunie nu ai cum sa castigi. Eu nu sunt nici nebuna si nici nu prea risc, dar tocmai asta e, ma transform, ma transform in omul care macar vrea sa viseze si sa isi castige astfel doza de nebunie pentru a putea face ceva frumos…
Uite ca am reusit pana la urma sa bat campii… :))
sa stii ca eu cred in visul tau…oricare ar fi acela! si in general cred in visele oamenilor si sunt de acord ca daca nu risti nu castigi nimic. si imi plac oamenii care au vise…oriat de nebunesti ar parea. si eu visez sa urc pe mont blanc 😉 !!!
trebuie doar sa crezi…
Multumesc, Larisa!!
Nu ajunge doar sa crezi, dar trebuie in primul rand sa crezi si dupa celelalte….
Si tie bafta cu visele tale! 🙂