Pas dupa pas…
Fiecare drum, oricat de lung, incepe cu un pas si dupa vin la rand alti pasi mici, mici de tot si trebuie sa-i faci pe toti pana la capat. Eu nu ma pot opri, eu daca ma opresc, plec greu iar la drum, plec foarte greu. De cele mai multe ori nici nu mai plec. Raman acolo sau pur si simplu merg inapoi. Asta nu e bine, nu e bine deloc. Obiceiurile proaste sunt atat de rezistente. Le distrugi greu si tot au tendinta sa reapara. Nu imi pot permite asa ceva acum. In momentul de fata nu imi mai permit nimic din ceea ce ma caracterizeaza in mod negativ. In momentul asta ar trebui sa dau tot ce am mai bun in mine, dar normal ca nu reusesc. Macar ma straduiesc. Ar trebui sa fac mai mult!!! Ar trebui… si totusi nu-i asa de rau, nu?!