Prea cald pentru mine zilele astea. Imi placea mai tare cand era racoare. Chiar imi aminteam pe la pranz cat era de frig asta-iarna. Cum ningea si credeam ca nu se mai termina odata sau niciodata. Cum asteptam primavara. Asta asteptam atunci, primavara, nu vara asta calda. Nu mai pot! Nu mai pot cu nimic si cu toate. Tot cu gandul la toamna traiesc. La toamana aceea perfecta. Mi-e teama ca nu o sa vina. Trebuie sa muncesc mult si din greu pentru ea si eu pare ca nu fac decat contrariul. Pare ca nu vreau s-o traiesc. Am cateodata impresia ca o fac intentionat. Ca nici de-a naibii n-o sa fac in viata ce trebuie. Ce trebuie pentru mine.
